Conform Economica: Specialiștii demitizează ROBOR, după amenda Consiliului Concurenței
Un grup de economiști și profesori universitari, coordonat de DANIEL DĂIANU, a publicat o analiză menită să clarifice confuziile legate de indicatorul ROBOR, pe fondul amenzii consistente primite de principalele bănci din România din partea Consiliului Concurenței pentru presupuse practici anticoncurențiale. Amenzi cumulate de peste 700 de euro au fost aplicate băncilor pentru o eventuală înțelegere în stabilirea ROBOR la un nivel superior celui dictat de piață.
ROBOR, indexul ce reflectă dobânda la care băncile sunt dispuse să împrumute fonduri între ele, are un impact direct asupra anumitor credite cu dobândă variabilă contractate înainte de aprilie 2009 și asupra depozitelor bancare, ale căror randamente sunt parțial influențate de acesta. Analiza specialiștilor BNR, publicată sub egida Zona Euro Monitor, identifică șase erori majore de gândire și matematice în percepția publică a mecanismului ROBOR.
Confuzia dintre cotații și tranzacții, exploatată mediatic
O primă confuzie frecvent întâlnită este cea conform căreia băncile ar cota dobânzi fictive la scadențele mai lungi, considerând relevant doar nivelul de la scadențele scurte, unde au loc cele mai multe tranzacții. Această perspectivă alimentează acuzațiile că băncile ar umfla artificial rata ROBOR la 3 luni, utilizată frecvent în contractele de creditare.
Specialiștii subliniază că România este una dintre puținele țări europene unde cotațiile de dobândă sunt ferme, băncile fiind obligate să execute tranzacțiile la nivelurile cotate dacă găsesc o contrapartidă. Inexistența unor tranzacții pe scadențe lungi într-o anumită zi nu implică faptul că respectivele cotații sunt fictive, ci doar că nu s-au găsit bănci dispuse să participe la ele. Comparațiile din presă care pun în opoziție ratele ROBOR cotate, dar neexecutate, cu cele executate la scadențe scurte sunt, prin urmare, eronate.
Interconectarea ROBOR-ROBID și impactul asupra deponenților
O altă eroare răspândită este credința că băncile pot manipula individual cotația ROBOR fără a afecta ROBID (dobânda la care atrag fonduri). În realitate, regulile de stabilire a ratelor prevăd marje fixe între ROBOR și ROBID, descurajând astfel comportamentele speculative. O cotă ROBOR ridicată ar atrage automat o cotă ROBID crescută, compensând câștigurile.
De asemenea, se atrage atenția asupra unei viziuni înguste asupra „consumatorilor de servicii bancare”, care tinde să includă doar debitorii, ignorându-i pe deponenți. În România, numărul deponenților depășește semnificativ numărul debitorilor, iar valoarea totală a depozitelor este mai mare decât cea a creditelor acordate.
Procesul de formare a dobânzii: cooperare necesară, nu coluziune
Specialiștii explică faptul că transparentizarea cotațiilor tuturor băncilor în timpul sesiunii de fixing este esențială pentru corectarea asimetriilor informaționale privind lichiditatea din sistem. Acest proces de cooperare, distinct de coordonarea deciziilor, ajută la estimarea corectă a nivelului lichidității și, implicit, a dobânzilor. Fără această interacțiune, cotațiile ar putea deveni mult mai divergente, amplificând riscul unor valori extreme.
Nu în ultimul rând, analiza Consiliului Concurenței este criticată pentru metodologia de calcul a prejudiciului, care extrapolează o pantă a curbei randamentelor considerată constantă în timp, ignorând variațiile macroeconomice și specifice fiecărei bănci. Această abordare este considerată o eroare matematică, lipsind un reper clar pentru stabilirea unei valori „corecte” a prejudiciului.
Sursa: Economica
