Criza din Venezuela: între intervenția americană și voci disperate
Anul 2026 a adus o nouă turnură dramatică în criza din Venezuela, după ce Statele Unite au atacat pe 3 ianuarie țara sud-americană, arestându-l pe președintele Nicolas Maduro și pe soția acestuia, Cilia Flores. Acțiunea a stârnit reacții diverse, de la sprijin entuziast în rândul unora, până la condamnări vehemente din partea altora, inclusiv a celor care, deși critici la adresa regimului, se opun intervențiilor externe. Cei patru venezueleni, doi în țară și doi în diasporă, oferă perspective contrastante asupra situației.
Perspective diferite: coșmar sau speranță?
„Am un optimism precaut, pentru că situația din Venezuela lui Maduro este un coșmar”, afirmă un analist politic din Caracas, care a ales să rămână anonim. Vorbind despre persecuția și criza umanitară, el definește regimul lui Maduro ca fiind „o dictatură” ce a dus la un proces de erodare instituțională. „Este obișnuit ca cineva să ajungă deținut politic și să dispară pentru câteva săptămâni sau luni”, adaugă el, evidențiind climatul de frică și precaritate cu care se confruntă cetățenii.
În contrast, Asdrúbal, un venezuelean care a emigrat în 2016 și locuiește acum în Brazilia, vede în atacul american o fărâmă de speranță. „Suntem foarte bucuroși, pentru că Maduro merită să fie în închisoare”, declară acesta. El salută intervenția, considerând că este singura cale prin care Venezuela ar putea scăpa de regimul actual.
Viziuni despre intervenția externă
Disputele dintre cei doi venezueleni reflectă o polarizare profundă. Jorge Vilalta, jurnalist și activist anti-imperialist, denunță acțiunile americane ca „răpire” și afirmă că bombardamentele reprezintă „un atac frontal împotriva unei națiuni suverane”. „O țară suverană a fost bombardată și au existat victime civile”, subliniază el, insistând asupra consecințelor devastatoare ale intervenției.
Pe de altă parte, Yekenua Martínez, cineastă din Mexico City, observă cu oroare cum unii compatrioți sărbătoresc atacurile militarilor americani, considerațiile ei fiind întărite de un blocaj internațional ce a afectat grav Venezuela timp de un deceniu. „Problemele venezuelenilor trebuie să le rezolvăm noi, venezuelenii”, afirmă cu tărie, subliniind că nici un ajutor din afară nu va soluționa criza profundă în care se află țara.
Viața cotidiană în umbra unei dictaturi
Cotidianul venezuelenilor rămâne marcat de precaritate economică. Un studiu recent a arătat că 73% din gospodării trăiesc în sărăcie, cu un salariu minim de doar 3,54 dolari pe lună. „Am un salariu de trei dolari pe săptămână. Bonusurile sociale sunt insuficiente pentru a supraviețui”, se plânge analistul din Caracas.
Acest context oferă o imagine mai profundă a atitudinilor față de intervenția externă. În vreme ce unii văd intervenția ca o oportunitate de a scăpa de Maduro, alții o consideră o amenințare la suveranitatea națională. De la atacurile americane la reacțiile interne, totul contribuie la o realitate complexă, în care speranțele de schimbare se împletesc cu frica de ceea ce ar putea urma.
Venezuela rămâne o țară divizată, cu voci care strigă atât pentru libertate, cât și pentru autodeterminare, fiecare perspectivă având rădăcini adânci în experiențe personale și dureri colective.
