Controverse legate de redenumirea stației „Popa Tatu” în „Mircea Vulcănescu” în zona centrală a Capitalei
Decizia Asociației de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public București – Ilfov (TPBI) de a redenumi 24 de stații de transport în comun din București, inclusiv stația „Popa Tatu”, a provocat un val de reacții în rândul membrilor Consiliului General al Municipiului București. Începând cu 9 februarie 2026 și până pe 1 martie același an, în plan este schimbarea numelui mai multor stații, iar aleasa pentru controversă cea mai aprinsă a fost cea de pe linia 205, precum și denumirea actuală, „Popa Tatu”.
Motivarea deciziei și reacțiile oficiale
Inițiativa TPBI a fost comunicată oficial, explicând că schimbările vizează modernizarea și uniformizarea semnalizării din rețeaua de transport public. Cu toate acestea, decizia a fost întâmpinată cu critici dure din partea consilierilor locali. Dragoș Radu, reprezentant al USR, a fost unul dintre cei mai vehemenți contestatari, numind inițiativa „inacceptabilă” și chiar ilegală. El a argumentat că în legislația în vigoare există prevederi clare care interzic redenumirea unor spații publice în onoarea persoanelor care au avut legături cu regimurile fasciste sau implicate în crime de război.
Contextul legal și importanța memoriei istorice
Consilierul Radu a explicat că legea românească, în special OUG nr. 31/2002, interzice explicit atribuirea sau menținerea în spațiul public a numelor persoanelor vinovate de crime de război, genocid, sau care au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe. Asta înseamnă că redenumirea stației „Mircea Vulcănescu” ar încălca legea, având în vedere că acesta a avut funcții guvernamentale în perioada regimului Antonescu și a fost implicat în deciziile unui regim responsabil de politici antisemite și crime de război.
Pe de altă parte, Dragoș Radu a făcut referire și la originea actualei denumiri și semnificația acesteia, arătând că „Popa Tatu” provine de la un preot cunoscut pentru activitățile sale de binefacere în secolul al XIX-lea. Acesta îngrijea sărmanii de pe ulițele din jurul Cişmigiului, ridica un azil pentru nevoiași și a construit băi comunale pentru cei fără posibilități. În opinia sa, schimbarea numelui unei personalități care a dedicat o viață ajutorării celor vulnerabili și asocierea cu un nume despre care există suspiciuni în privința implicării în acte ilegale și ilegitime, este nu doar ilegală, ci și profund nedreaptă.
Riscul unei reinterpretări istorice și impactul asupra memoriei
Un argument major în dezbateri privește și importanța respectării memoriei și valorilor orașului. „A schimba numele unui om care și-a dedicat viața ajutorării celor vulnerabili cu numele unui criminal de război nu este doar ilegal, ci profund nedrept și ofensator pentru memoria acestui oraș”, a adăugat Radu. Potrivit legii, orice denumire trebuie să reflecte valori și personalități acceptate la nivel universal, evitând glorificarea unor figuri controversate.
Reacțiile din Consiliul General indică un conflict între dorința de modernizare a sistemului de semnalizare și respectarea legilor și valorilor istorice. În ciuda intenției de a aduce actualitate și uniformitate în rețeaua de transport, inițiativa TPBI riscă să devină un subiect sensibile și să alimenteze controverse legate de modul în care România gestionează memoria trecutului său dificil.
În timp ce dialogul legat de schimbările oficiale continuă, rămâne de văzut dacă TPBI va reveni asupra deciziei sau dacă se va face o nouă evaluare pentru a evita situații în care legislația este încălcată și memoria istorică este risipită. În orice caz, discuțiile despre denumirile din spațiul public vor rămâne un subiect de actualitate, simbolizând, pe de o parte, efortul de a păstra respectul față de trecut, și, pe de altă parte, nevoia de a moderniza infrastructura de transport într-un mod sensibil și responsabil.
