Conform Index.hu: Începe construcția unui prag hidrotehnic pe Dunăre, între centrala nucleară de la Paks și localitatea Dunaszentbenedek, urmând să fie folosite 145.000 de metri cubi de piatră. Anunțul a fost făcut miercuri de Magyar Peter, după o ședință de guvern desfășurată în aer liber. Investiția se ridică la aproximativ 6 miliarde de forinți, în timp ce o eventuală oprire completă a centralei ar costa bugetul lunar cel puțin 50 de miliarde de forinți.
Decizia de a construi acest prag intervine după o dezbatere intensă care a avut loc în ultimele două săptămâni, marcată de o reticență veche a profesioniștilor și a clasei politice din Ungaria de a aborda subiectul construcțiilor hidrotehnice pe cursul Dunării.
Umbra proiectului de la Nagymaros
Istoria construcțiilor hidrotehnice pe Dunăre este marcată de controversele legate de proiectul de la Nagymaros, din perioada de dinaintea anului 1989. Aceste proiecte au fost considerate, până recent, un subiect sensibil, evitat de experți în spațiul public.
Dezbaterea actuală a fost declanșată pe 27 iulie, de către Fundația pentru Creștere Armonioasă, care a publicat un document privind gestionarea apei. Propunerea viza transformarea sistemului de canale din Ungaria prin construirea a 3.000-5.000 de structuri de reglare a nivelului apei, cu un cost estimat la 200 de miliarde de forinți. De asemenea, a fost ridicată posibilitatea construirii unor amenajări la Adony și Fajsz, pentru care s-ar fi estimat un cost de aproximativ 350 de miliarde de forinți.
Documentul menționa că albia Dunării a coborât cu 1-1,5 metri în ultimii cincizeci de ani, amenințând bazele de apă potabilă filtrate din straturi de mal, zonele inundabile care se usucă, inclusiv Gemenc, navigația internațională și răcirea centralei nucleare de la Paks.
Criza de la Paks a impus dezbaterea
Până la intervenția autorităților, subiectul a rămas în sfera academică și a dezbaterilor specializate. Un punct de cotitură major a fost reprezentat de criza cu care s-a confruntat centrala de la Paks. Pe 1 august, turbogeneratorul încă funcțional al primului bloc al centralei a fost oprit, iar în următoarele zile, aproape toate cele patru blocuri au fost la un pas de oprire, o situație fără precedent în istoria centralei. Pe 4 august, la scurt timp după miezul nopții, premierul a anunțat că unitatea era la doar câțiva milimetri de o oprire totală.
După acest incident, dezbaterea publică s-a intensificat. Bardos Deak Peter, președintele Duna Charta, a argumentat pe 3 august, în secțiunea de Opinii a publicației Index, împotriva ridicării nivelului apei prin acumulări. El a susținut că problema lipsei apei de răcire pentru centrală nu este cauzată de o cantitate insuficientă de apă în Dunăre, ci de subdimensionarea incorectă a prizei de apă de răcire în 1975. Ulterior, Gyorgy Laszlo, docent universitar și autorul documentului inițial, a replicat, clarificând că nivelul apei, debitul și temperatura sunt aspecte distincte. El a propus, de asemenea, posibilitatea unei structuri cu o cădere de apă mai mică, complet deschisă, având ca scop principal reglarea nivelului apei, nu producerea de energie.
Pe 5 august, Gyorgy Laszlo a prezentat trei soluții tehnice temporare: un pinten sau un dig de deviere temporar, o etanșare cu perete de piloni și pomparea de mare capacitate. El a subliniat necesitatea de a gândi în zile și săptămâni, nu în luni, invocând un precedent din 1983, când un sistem temporar de apă de răcire a fost pus în funcțiune în mai puțin de două săptămâni pe un curs de apă Dunărea extrem de scăzut.
Anunțul de miercuri al lui Magyar Peter reprezintă sinteza acestor discuții. Guvernul a decis, la recomandarea experților în domeniile hidrotehnic, energetic și de apărare, construirea pragului hidrotehnic. În prima fază, se vor utiliza 35.000 de metri cubi de piatră, urmați de alți 110.000 de metri cubi. Această intervenție ar urma să asigure, în câteva săptămâni, că nivelul apei la priza de răcire nu va scădea sub minus 90 de centimetri. În paralel, se pregătește scufundarea controlată a două șlepuri de 80 de metri lungime, care ar putea ridica nivelul apei cu până la 20 de centimetri pe termen scurt.
La proiectare a fost implicată Universitatea Tehnică din Budapesta, iar coordonarea este asigurată de generalul Kadar Pal. Aproximativ o sută de militari lucrează la fața locului în ture de 24 de ore, iar autorizațiile se obțin în paralel cu investiția. Premierul a subliniat că Dunărea le oferă doar câteva zile, nu luni, pentru a acționa. Costul intervenției, de 6 miliarde de forinți, este justificat prin prisma a 50 de miliarde de forinți pe lună economisiți prin evitarea opririi centralei.
Guvernul a declarat această intervenție drept o măsură de gestionare a crizei și o investiție prioritară. Construcția de praguri hidrotehnice pe Dunăre nu este însă o noutate absolută, prima astfel de intervenție post-revoluționară având loc la Dunakiliti în 1995. Totuși, ulterior, astfel de lucrări nu au mai fost realizate pe fluviu. O problemă persistentă rămâne temperatura apei, care, conform criticilor, ar putea crește din cauza încetinirii cursului, limitând producția centralei indiferent de nivelul apei.
Sursa: Index.hu
