Peste un milion de elevi români nu beneficiază de servicii stomatologice în cadrul școlii, deși recomandările Ministerului Educației și ale autorităților din domeniul sănătății prevăd o astfel de inițiativă. Conform datelor oficiale, în medie, un medic dentist are în grijă aproximativ 6.000 de elevi, situație ce indică o acoperire insuficientă, mai ales în zonele rurale, unde subfinanțarea persistă ca principal obstacol.
Disparitatea dintre zonele urbane și cele rurale
În timp ce în orașe există cabinetete stomatologice de stat sau private ce oferă servicii elevilor, în mediul rural situația este cu totul diferită. La momentul actual, în țară sunt doar opt oficii stomatologice repartizate pe patru județe, o cifră insuficientă pentru a asigura accesul tuturor elevilor din zonele mai îndepărtate. Această distribuție inegală creează o diferență majoră în ceea ce privește sănătatea orală a elevilor, mulți dintre aceștia fiind nevoiți să îndure disconfort sau să amâne vizita la medic din cauza lipsei unităților specializate.
Factorii care stau la baza problemei
Principala cauză a acestei situații este, potrivit președintelui Colegiului Medicilor Stomatologi Brașov, Mihaela Albu, lipsa de finanțare adecvată. Fondurile alocate pentru sănătatea orală în școli sunt insuficiente pentru a acoperi investițiile necesare în infrastructură, salarii sau materiale medicale. În plus, lipsa personalului specializat în zonele rurale agravă și mai mult această criză de servicii. Conform statisticilor, în aceste regiuni, numărul de cabinete stomatologice destinate elevilor este extrem de redus, iar condițiile existente sunt adesea precare.
De asemenea, fără sprijin financiar și logistic pentru a crea infrastructură adecvată, repartiția medicilor stomatologi rămâne deficitară. Asta înseamnă că mulți elevi din mediul rural trebuie să se deplaseze zeci sau chiar sute de kilometri pentru a beneficia de servicii stomatologice, dacă aleg să le solicite. În medie, un medic dentist răspunde pentru un număr foarte mare de elevi, fapt care limitează posibilitatea de a realiza intervenții periodice și prevenție.
O altă problemă majoră este legată de sensibilitatea managementului în domeniu, unde adesea prioritățile financiare și logistice primează în fața preocupării pentru sănătatea elevilor.
Aceasta ilustrează clar discrepanțele majore dintre nevoile reale ale școlilor și resursele puse la dispoziție.
În ultimii ani, autoritățile au încercat să implementeze proiecte-pilot pentru extinderea serviciilor stomatologice gratuite în școli, însă progresele sunt insuficiente pentru a acoperi întreg spectrul de nevoie, mai ales în zonele defavorizate. În plus, pandemia de COVID-19 a limitat și mai mult accesul elevilor la aceste servicii, accentuând inegalitățile în domeniul sănătății orale.
Tocmai de aceea, mulți specialiști atrag atenția asupra necesității unui plan național de dezvoltare durabilă a infrastructurii stomatologice în unitățile de învățământ, cu fonduri alocate prioritar pentru zonele defavorizate. La nivel oficial, s-au anunțat inițiative pentru creșterea cifrei de cabinete și dotarea acestora, însă rezultatele nu sunt încă vizibile în teren.
Decretul privind contracte de finanțare și planurile de modernizare pentru cabinetele stomatologice școlare, cu fonduri anuale dedicate, au fost anunțate pentru anul calendaristic 2023, dar detaliile exacte privind implementarea acestor măsuri vor fi făcute publice în următoarele luni. La momentul de față, problema rămâne în continuare una acută pentru comunitățile din mediul rural și pentru elevii defavorizați.
