România se află în topul clasamentului mondial al celor mai îndatorate state, ocupând poziția 36, conform datelor publicate pentru trimestrul al patrulea al anului 2025. Cu o datorie totală de aproximativ 102% față de PIB, țara noastră își păstrează un nivel moderat comparativ cu marii giganți economici ai lumii, însă problema datoriei publice și private continuă să reprezinte o preocupare pentru autorități și specialiști.
Datoria globală, într-un val de creștere și provocări
Într-un peisaj economic marcat de incertitudini și crize succesive, țările de pe întreg globul se confruntă cu niveluri alarmante ale datoriei. Potrivit unor analize recente, mai multe state au ajuns să aibă datorii totale ce depășesc pragul de 300% din PIB, semn că „nivelurile globale ale datoriei rămân ridicate în marile economii în 2025”. Aceste cifre reflectă o combinație între împrumuturile guvernelor, datoriile companiilor și ale populației, care în ansamblu trebuie gestionate cu mare atenție pentru a evita crize viitoare.
Datele provin din monitorizarea realizată de Institutul de Finanțe Internaționale, iar rezultatele arată o structură diferențiată a datoriei în funcție de regiuni și modele economice. În această direcție, regiunile cu economii de mari dimensiuni, precum Asia și America de Nord, au înregistrat creșteri semnificative ale datoriei în ultimele cinci ani, fiind impulsionate de măsuri de stimulare economică, cheltuieli de apărare și pandemie.
Care sunt cele mai îndatorate state și ce poziție ocupă România?
Hong Kong continuă să se situeze în fruntea clasamentului, cu o datorie totală de 380% din PIB, o sumă care depășește orice alte țări. În detaliu, datoria companiilor este extrem de ridicată, atingând 227% din PIB, iar datoria guvernamentală și a gospodăriilor sunt de 67% și, respectiv, 86%. O situație similară o întâlnim în Japonia, cu o datorie totală de 372% din PIB, dar și cu o povară imensă a datoriei publice, aproape 199%.
La nivel european, Franța se menține cea mai îndatorată, aflându-se pe locul 4 în lume, cu o datorie totală de 326% din PIB. Datoria companiilor reprezentă cea mai consistentă componentă, fiind de 156%, urmând datoria guvernamentală de 110%. Italia, cu o datorie totală de 236% din PIB, și-a menținut poziția printre cele mai îndatorate economii, în timp ce Marea Britanie și Germania înregistrează cifre de 214% și, respectiv, 200%.
România ocupă, conform acestor estimări, poziția 36, cu o datorie totală de 102% din PIB. Structura datoriilor naționale indică o bilanț relativ echilibrat, cu doar 11% atribuiți populației, 29% companiilor și 61% sectorului public. Comparativ cu cele mai mari economii mondiale, această valoare rămâne moderată și, din perspectivă economică, relativ stabilă, în ciuda provocărilor legate de gestionarea fondurilor și a deficitului bugetar.
Context și perspective pentru datoria României
Deși România nu se află în zona critică, presiunea datoriei publice și private devine un subiect tot mai discutat în contextul în care cele mai avansate țări se confruntă cu probleme de sustenabilitate a datoriei. Creșterea ratelor dobânzilor la nivel internațional, perturbările din lanțurile de aprovizionare și riscurile geopolitice din Europa de Est amplifică necesitatea de a adopta măsuri prudente.
Experții avertizează că, dacă tendințele actuale vor continua, România, precum și alte economii emergente, trebuie să își adapteze politicile fiscale astfel încât să minimizeze riscurile generate de nivelurile în creștere ale datoriei. În același timp, se evidențiază importanța susținerii creșterii economice sustenabile, diversificării resurselor și creării unui mediu favorabil pentru investiții.
Pentru moment, datele indică faptul că, deși nivelul datoriei naționale rămâne relativ rezonabil, provocările pe termen lung nu trebuie subestimate. Într-un peisaj global marcat de incertitudini, gestionarea prudentă a datoriilor va fi esențială pentru menținerea stabilității și creșterii economice a României. Iar această tendință de creștere a îndatorării în multe zone ale lumii nu face decât să evidențieze nevoia de politici economice mai efficiënte și de prudență fiscală, dacă țara vrea să evite capcanele datoriilor nesustenabile.
