O țestoasă marină din specia boba, cunoscută sub numele de Diana, a trecut printr-o aventură remarcabilă — a străbătut peste 6.000 de kilometri în Oceanul Atlantic pentru a ajunge în apele calde ale Arhipelagului Caraibe. Este unul dintre cele mai impresionante cazuri de migratie monitorizate în cadrul proiectului Alma, derulat de Institutul Spaniol de Oceanografie, și reflectă complexitatea și adaptabilitatea acestor mamifere marine. Această performanță, cu un exemplar adult de aproximativ 20 de ani, pune în lumină eforturile cercetătorilor de a înțelege mai bine comportamentul și traiectoriile acestor creaturi fragile.
Călătorie surprinzătoare și motivele din spatele ei
Diana și-a început drumul din Ceuta, în septembrie, fiind recuperată de pe plaje din zona spaniolă a Mării Alboran, unde mulți părinți ai acestei specii și-au săvârșit activitatea de depunere a ouălor. În cazul acestei țestoase, însă, traseul a sfidat așteptările: ea a navigat de-a lungul Atlanticului și a ajuns în zona deltei Amacuro, din Venezuela, aproape de Trinidad și Tobago. Cercetătorii bănuiesc că animalul se află acum într-o perioadă de odihnă după întinerirea sa reproductivă, probabil după depunerea ouălor pe litoralul caraibian, proces esențial pentru perpetuarea speciei.
„Trebuie să analizăm foarte bine datele de la senzori: perioadele în care sunt uscați sau umezi și adâncimea la care se află”, explica coordonatorul proiectului, José Carlos Báez, pentru Agenția EFE. În timp ce evoluează în zone de mangrove, cercetătorii urmăresc dacă aceste comportamente indică pregătirea pentru reproducere sau alte activități esențiale ale vieții marine.
Fenomenul migrator și comportamentul de reproducere
Pentru țestoasele boba, perioada de reproducere începe odată cu căutarea unei plaje adecvate, spre care se apropie în timpul nopții pentru a depune ouăle. Procesul, repetat de obicei de trei ori la intervale de câteva zile, implică ieșirea din apă și sădirea ouălor în nisipul cald. După fiecare sezon de depunere, femelele se retrag în zone de deltă sau estuar, mai puțin expuse prădătorilor, pentru a se odihni și a-și reface forțele.
Acest comportament, însă, nu este unic pentru Diana. În cadrul proiectului Alma, cercetătorii au izolat un adevărat puzzle al migrației acestor animale: în timp ce șapte țestoase au fost captate vara trecută din plasele pescărești din Ceuta, doar câteva au rămas în regiunea Mării Alboran, iar altele s-au dispersat către alte zone de reproducere, precum Capul Verde sau în apropiere de insulele Baleare. Este o demonstrație clară a diversității și complexității migratoriei acestor mamifere marine.
Mediul și asupra viitorului reproductive al țestoaselor
O preocupare majoră a cercetătorilor privește impactul schimbărilor climatice asupra habitatului acestor țestoase. În ultimii ani, depunerile de ouă în anumite zone s-au redus, iar temperaturile crescute ale nisipului pot afecta sexul puilor, determinând apariția aproape exclusivă a femelelor. Din acest motiv, cercetările vizează chiar și posibilitatea ca Marea Alboran să devină în anumite condiții un loc ideal pentru reproducere.
„Apa este în general prea rece pentru această specie, dar în anumite condiții, cum ar fi valurile de căldură, Marea Alboran ar putea deveni temporar potrivită pentru depunerea ouălor”, menționează experții. Aceasta explică și apariția ocazională a cuiburilor pe plajele din Andaluzia, unde temperaturile au crescut în ultimii ani.
După această lungă și solicitantă călătorie, Diana pare să-și fi stabilit un nou teritoriu de hrănire, iar cercetătorii urmăresc cu atenție următorii pași ai săi. Se suspectează că va intra în perioade de socializare cu masculi, posibil pentru împerechere și continuarea ciclului de viață. Totuși, incertitudinea persistă: nu se știe cu exactitate traseul său de acum înainte sau dacă dispozitivele de urmărire vor putea transmite toate datele despre migrația ei, fiind expuse riscurilor din mediul vast al oceanului.
Pentru specialisti, cazul Dinei evidențiază nu doar fragilitatea speciei, ci și importanța monitorizării pe termen lung în contextul schimbărilor climatice globale. Aceasta reprezintă, în același timp, un semi-miracol al adaptabilității, în pregătirea pentru un viitor în care mediul marin trebuie protejat pentru a asigura perpetuarea acestor creaturi fascinante.
