Taxa „Temu” a dus la disruption major în traficul de colete extracomunitare, generând pierderi semnificative pentru Aeroportul Otopeni și bugetul național
Implementarea taxei de 25 de lei pe coletele extracomunitare, cunoscută ca „taxa Temu”, a avut efecte neașteptate de-a lungul ultimelor luni, în special în ceea ce privește traficul aerian de mărfuri. Deși scopul era de a aduce venituri suplimentare la bugetul de stat, măsura s-a întors împotriva gestionatorilor portuar și a infrastructurii aeroportuare, provocând o scădere bruscă a fluxurilor logistice. În plus, companiile de logistică și retaileri internaționali au început să redirecționeze volumele de colete către alte țări, în special Ungaria, unde costurile și reglementările sunt mai flexibile, astfel încât să evite plata taxei.
Declinul traficului de colete și mutarea rutelor logistice spre Budapesta
Decizia de a impune taxa a fost anunțată încă din vară și a fost adoptată de Parlament în noiembrie, dar efectele s-au făcut simțit cu mult înainte, încă din sfârșitul anului trecut. Date oficiale ale Companiei Naționale Aeroporturi București (CNAB) indică o prăbușire a traficului de cargo pe Aeroportul Otopeni încă de la finalul lunii noiembrie 2025, cu aproape 20% față de aceeași perioadă a anului precedent. În lunile decembrie, volumul de marfă a continuat să se reducă, atingând 3.556 de tone față de 3.765 de tone în 2024, o scădere de peste 5%.
Conform specialiștilor, operatorii logistici au fost extrem de prevăzători și au început să reorganizeze rutele de transport înainte de intrarea în vigoare a noii taxe. În acest context, Ungaria a devenit cel mai important centru pentru logistică, facilitând importurile din Asia prin Budapesta. Pentru companii, această mutare a însemnat evitarea taxei, importând bunurile prin entități juridice din alte state membre UE, apoi livrându-le în România ca intracompaniile, fără plata taxei de 25 de lei.
Implicațiile financiare pentru bugetul și infrastructura românească
Impactul acestei scăderi nu s-a limitat doar la volum, ci a avut consecințe grave și asupra bugetului aeroportuar. Pierderile directe din taxele de utilizare a infrastructurii – aterizare, parcare și alte servicii conexe – sunt pe cale să se accelereze pe măsură ce mai mult trafic se mută pe trasee alternative. Reducerea transportului de marfă peste Otopeni afectează și afacerile local unitare, limitând volumul de comerț și, implicit, veniturile generate de activitatea aeroportuară.
Mai mult, răspunsul autorităților române vine sub forma unei decizii strategice de consolidare a controlului asupra infrastructurii. Astfel, Ministerul Transporturilor a decis să preia controlul total asupra companiei Naționale Aeroporturi București, răscumpărând pachetul de 20% deținut anterior de Fondul Proprietatea. Acest demers, anunțat la finalul săptămânii trecute, întărește poziția statului în gestionarea aeroportului, dar ridică și semne de întrebare cu privire la viitorul independent al unei companii care și-a pierdut o parte semnificativă din trafic și venituri.
Repercusiuni și perspective pentru sectorul logistic și pentru România
Efectele măsurii fiscale se extind dincolo de granițele României. Alte țări europene, precum Italia, au observat scăderi similare ale volumului de colete, după implementarea unor taxe locale. În Italia, reducerea a fost de 36% doar în primele 20 de zile ale anului, cu operatorii redirecționând în special zboruri către Liège, Amsterdam și Budapesta.
Pentru România, această situație poate duce la o reevaluare a politicilor fiscale și a modului în care infrastructura aeroportuară este gestionată în următorii ani. În condițiile în care volumele de acomodare scad, există riscul ca statul să își piardă din controlul asupra unei părți din piață, devenind un simplu consumator de infrastructură logistică.
În timp ce pentru moment fluxurile de marfă se restructurează spre alte piețe europene, perspectiva pe termen lung rămâne incertă. Administrația aeroportuară și autoritățile economice trebuie să găsească echilibrul între colectarea veniturilor și menținerea unui mediu favorabil pentru activitățile de comerț internațional, într-un context în care globalizarea și digitalizarea impun adaptări continue.
