Obsesia pentru alimentație „curată”: atunci când ideea devine în mod excesiv impusă
În ultimii ani, termeni precum „mâncat curat” sau „clean eating” au pătruns din ce în ce mai adânc în cultura alimentației cotidiene, devenind aproape o obligație morală pentru mulți dintre noi. Malaxorul informațional și influența influencerilor din mediul online au transformat această noțiune într-un etalon al sănătății și echilibrului, însă câți dintre cei care aderă cu strictețe la aceste reguli reușesc să-și păstreze o relație sănătoasă cu mâncarea?
Această tendință nu este întâmplătoare. Într-o societate în care consumul de produse ultraprocesate a devenit un stil de viață pentru mulți, dorința de a controla ceea ce mâncăm a devenit o reacție la o cultură a fast-food-ului și a alimentației nesănătoase. Dar în goana după „curățenie” genomică și naturală, a apărut și o linie fină între grijă pentru sănătate și obsesie periculoasă.
„Mâncatul curat” și preocuparea în exces pentru ingrediente
Definirea alimentației „curate” diferă de la persoană la persoană, dar în general, implică consumul de alimente nepนะนำți cu conservanți, coloranți, aditivi sau alte substanțe artificiale. Pentru unii, înseamnă doar consumul de alimente proaspete și organice, pentru alții, exclude complet anumite grupe alimentare sau tot ce are un proces industralizat major.
Această filozofie a adus beneficii, precum creșterea consumului de fructe și legume, reducerea dependenței de produse ultraprocesate și o conștientizare mai bună asupra alegerilor alimentare. Însă, există și riscuri: atunci când această idee devine o regulă rigidă, ea poate duce la alimentație restrictivă, chiar și anorexie sau ortorexie – tulburări de alimentație în care frica de a consuma alimente considerate „nesănătoase” devine o obsesie deloc sănătoasă.
Astfel, unii oameni pot ajunge să refuze categoric anumite alimente, chiar dacă acestea sunt nu doar inofensive, ci și benefice pentru organism. În plus, întreaga filozofie a „mâncatului curat” poate crea o presiune socială mare, mai ales în contexte sociale sau familiale, unde mesele devin evenimente tensionate, pline de reguli și interdicții.
Cât de „curat” trebuie să fie cu adevărat un stil de viață alimentar?
Medicii nutriționiști avertizează că nu există o dietă universală perfectă, iar extremismul în alimentație poate fi mai nociv decât beneficiile pe termen lung. În loc să evităm complet anumite alimente, specialiștii recomandă echilibru și moderație. Potrivit nutriționistului Tania Fântână, „este foarte important să nu uităm că alimentele naturale, chiar dacă nu sunt perfecte din punct de vedere etic sau ecologic, pot face parte dintr-un stil de viață sănătos dacă sunt consumate cu măsură și cunoaștere.”
Expertul subliniază că sănătatea nu depinde doar de „curățenia” alimentelor, ci și de diversitatea acestora și de calitatea vieții în general. În plus, tendința actuală de a student strict la etichetele produselor, de a avea un control total asupra dietei, poate conduce la stres, anxietate și chiar la comportamente alimentare disfuncționale.
Contextul social și culturale ale noii culturi a „mâncatului curat”
Pe de altă parte, această creștere a preocupării pentru alimentație a fost însoțită și de o evoluție a conștiinței sociale. Mulți români încearcă să redescopere tradițiile culinare și să le integreze într-un stil de viață modern, sănătos. În același timp, tot mai multe campanii de conștientizare încearcă să combată ideea că „mâncatul curat” trebuie să fie o regulă strictă sau un must-have absolut.
Întrebarea rămâne: până unde trebuie să mergem în purificarea stilului alimentar? La sfârșitul zilei, echilibrul între sănătate, plăcere și socializare pare să fie răspunsul cel mai natural. Într-un peisaj alimentar în continuă schimbare, flexibilitatea și discernământul trăiesc cea mai sănătoasă evoluție, iar preocuparea pentru un stil de viață sănătos trebuie să încorporeze și admirația pentru diversitatea și complexitatea alimentației umane.
