La 14 aprilie 1912, la trei zile după ce a pornit în călătoria inaugurală, Titanic se scufunda în apele înghețate ale Oceanului Atlantic. Dezastrul, soldat cu peste 1.500 de victime, a șocat lumea și a rămas viu în memoria colectivă, inclusiv la 106 ani de la tragedie și la 18 ani de la lansarea filmului regizat de James Cameron. Poveștile nespuse ale Titanicului continuă să iasă la iveală.
Vremea, un factor cheie în tragedie
Contrar așteptărilor, ziua fatidică a fost caracterizată de o vreme liniștită și clară. Meteorologul Edward Lawrence sugerează că tocmai această vreme perfectă ar fi contribuit la tragedie. Lipsa vântului nu a permis mișcarea planctonului fosforescent, care ar fi putut semnala prezența aisbergului. Ofițerul secund Charles Lightoller a confirmat că absența planctonului a fost un factor determinant.
Anchetele arată că echipajul a avut la dispoziție între 37 de secunde și un minut pentru a schimba cursul navei. În ambele scenarii, impactul cu aisbergul era inevitabil. Înainte de plecare, în depozitele de cărbune ale navei izbucnise un incendiu. Flăcările au fost stinse de impactul cu icebergul, inundând, în același timp, camerele cu cărbuni.
Incendiul de la bordul pachebotului și influența lui J.P. Morgan
Un incendiu mocnea în „măruntaiele” Titanicului încă de la începutul călătoriei. Deși buncărele de oțel erau proiectate să reziste la temperaturi înalte, rezultate din arderea cărbunilor, incendiul ar fi putut contribui la scufundare. Proprietarul Titanicului, J.P. Morgan, a cerut echipajului să navigheze cu viteză maximă pentru a ajunge mai repede în New York. Se pare că J.P. Morgan ar fi trebuit să fie la bordul Titanicului, dar în ultimul moment s-a răzgândit.
William T. Stead, un jurnalist celebru, prezisese, într-o poveste din 1886, o tragedie maritimă similară cu cea a Titanicului. În povestire, un vapor poștal se scufunda din cauza unei coliziuni, cu numeroase victime din cauza lipsei de bărci de salvare. Stead a murit pe Titanic, iar vaporul avea doar 20 de bărci de salvare, insuficiente pentru toți pasagerii.
Căpitanul Smith și povestea singurului pasager japonez
Căpitanul Edward John Smith a fost criticat pentru modul în care a gestionat situația. A ignorat avertismentele privind aisbergurile și a menținut o viteză ridicată. Smith nu a emis ordine clare de abandonare a navei și a permis ca bărcile de salvare să plece subcapacitate. Istoricii au descoperit că Smith picase examenul de navigație, reușind să îl promoveze ulterior.
Unul dintre pasageri, Masabumi Hosono, a supraviețuit. După ce nava a început să se scufunde, Hosono a reușit să se urce într-o barcă de salvare. În Japonia, a fost criticat și concediat din funcția sa guvernamentală. În cele din urmă, a fost exonerat, după ce a fost descoperită o scrisoare în care preciza exact în ce barcă se aflase și în ce circumstanțe.
Filmului lui James Cameron „Titanic” din 1997 a prezentat controversatul colier „Inima Oceanului”. În realitate, o doamnă pe nume Kate Florence Philips a primit un colier de safir de la iubitul ei, Henry Morley. Cei doi intenționau să înceapă o viață nouă în California.
