Conform Descopera: O nouă clasificare a supernovelor, pe cale să fie redefinită
Astronomii au surprins, pentru a doua oară în istorie, momentul exact al declanșării radiației inițiale de la începutul unei supernove, însă ceea ce a urmat a fost o surpriză de proporții. Descoperirea ar putea conduce la o reevaluare a modurilor în care stelele masive ajung la sfârșitul ciclului lor de viață.
Primele momente ale unei explozii stelare, surprinse
Observarea directă a fazei incipiente a unei supernove, un eveniment extrem de scurt și imprevizibil, a fost dintotdeauna o provocare majoră pentru astronomi. Progresele tehnologice înregistrate în ultimii ani, în special dezvoltarea telescoapelor spațiale capabile să monitorizeze suprafețe extinse ale cerului în raze X, au făcut posibilă această performanță. În luna martie a anului 2026, telescopul Einstein Probe a detectat o emisie bruscă de raze X provenind dintr-o galaxie situată la o distanță considerabilă, de 500 de milioane de ani-lumină. Semnalul, denumit ulterior SN 2026gzf, a fost imediat investigat de o rețea globală de telescoape, confirmând că reprezintă unda de șoc a unei supernove. Acest moment crucial, în care explozia străpunge învelișul exterior al stelei, durează doar câteva secunde sau ore, făcând observațiile directe extrem de rare.
Anomalii în spectrul supernova, ce ridică noi întrebări
Analiza spectrului luminos al supernovei SN 2026gzf a dezvăluit asemănări cu supernovele de Tip Ic cu linii spectrale largi, asociate în mod obișnuit cu explozii de raze gamma (GRB), cele mai puternice emisii energetice cunoscute în univers. Spre surprinderea cercetătorilor, în cazul SN 2026gzf nu a fost detectată nicio urmă de explozie de raze gamma. „O posibilitate este ca jetul să fi fost sufocat, fie de suprafața stelei, fie de materia circumstelară care o înconjura”, a explicat profesorul Brendan O’Connor de la Universitatea Carnegie Mellon.
Dezvăluiri despre steaua mamă și vânturile stelare
Datorită poziționării evenimentului într-o zonă monitorizată intens de noul Observator Vera C. Rubin, astronomii au avut acces la imagini ale galaxiei gazdă realizate chiar înainte de explozia masivă. Datele au indicat că steaua care a explodat era de tip Wolf-Rayet, o categorie de stele masive cunoscute pentru vânturile stelare extrem de puternice pe care le emit. Înaintea exploziei, steaua respectivă a eliberat succesiv straturi de materie, pierzându-și hidrogenul și heliul nefuzionat. Acest strat de materie expulzată a creat un mediu dens, capabil să blocheze sau să „suflece” explozia de raze gamma, făcând-o nedetectabilă de pe Pământ. Această descoperire sugerează că explozii de raze gamma nu sunt o caracteristică obligatorie a acestui tip de supernovă, deschizând noi perspective asupra modului în care stelele cu mase de peste 20 de ori mai mari decât Soarele își încheie existența.
Sursa: Descopera
