Conform BBC: Președinta Peruului, Keiko Fujimori, a declarat, la preluarea mandatului la sfârșitul lunii iulie, că două „urgențe imediate” se află printre prioritățile sale: securitatea și fenomenul climatic El Nino. Declarația vine în contextul în care oamenii de știință prognozează că El Nino din acest an ar putea fi unul dintre cele mai intense din ultimele decenii, generând îngrijorare la nivel internațional.
Prognoze alarmante pentru un „Super El Nino”
Cercetătorii de la Centrul pentru Predicția Climei (CPC), o agenție a Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice din SUA (NOAA), indică o probabilitate de 81% ca un El Nino foarte puternic să se manifeste în perioada octombrie-decembrie. Există indicii că acest fenomen s-ar putea clasa printre cele mai semnificative din istoria înregistrărilor științifice, începând cu anii 1950. Din acest motiv, unii experți au botezat deja acest episod drept un „Super El Nino”.
Impactul acestui fenomen se va resimți și în 2027, cu cele mai severe consecințe prognozate pentru anul viitor, conform doctorului Angel Adames, profesor la Departamentul de Științe Atmosferice și Oceanice de la Universitatea din Wisconsin-Madison. El subliniază că riscurile de caniculă și schimbările în tiparele de precipitații, deja observabile, vor continua să afecteze regiunile.
O „furtună perfectă” climatică
Fenomenul El Nino, care se manifestă la câțiva ani, este caracterizat prin furtuni severe sau perioade prelungite de căldură și secetă. În acest an, o combinație neobișnuită de factori climatici a amplificat intensitatea El Nino, creând o situație rar întâlnită. În mod normal, El Nino survine când temperatura suprafeței oceanului în Pacificul tropical central depășește cu 1,5°C media istorică, durând între 9 și 12 luni.
În acest an, o slăbire considerabilă a vânturilor a determinat reducerea afluxului de apă rece de pe coasta Peruului și Ecuadorului, fiind înlocuită de apă mai caldă. Încălzirea a fost bruscă și extinsă. Mai mulți factori, precum retroalimentarea ocean-atmosferă, undele Kelvin și schimbările în termoclină, au contribuit la prognoza unui El Nino mai puternic decât de obicei. Această convergență de anomalii meteorologice, ce se întâmplă rar simultan, explică severitatea fenomenului. Schimbările climatice globale joacă, de asemenea, un rol în intensificarea sa.
În consecință, efectele specifice ale El Nino, precum secetele, valurile de căldură intense și ploile torențiale, vor fi mai pronunțate. Regiunile afectate vor resimți o presiune sporită asupra agriculturii și resurselor de apă.
Norte și Centroamerica, Sudamerica și uraganele
În Mexic, se anticipează un sezon de iarnă cu furtuni mai intense în nord, dar și căldură sporită și secetă în sud-est, alături de o activitate crescută a uraganelor în Pacificul de sud. Centroamerica se confruntă cu prognoze de căldură și secetă extinse, în special în „coridorul secetei” din Guatemala, Honduras, El Salvador și Nicaragua. Costa Rica și Panama vor înregistra, de asemenea, valuri de căldură mai intense decât în anii obișnuiți. În Caraibe, tendința spre secetă în timpul El Nino va duce la temperaturi ridicate și deficit de apă.
America de Sud prezintă scenarii mixte. În Peru și Ecuador, fenomenul „El Nino costero” va genera ploi torențiale, inundații și alunecări de teren, afectând puternic și industria pescuitului. În schimb, alte zone din Peru și Bolivia se pot confrunta cu secetă severă. Columbia, Venezuela și nordul Braziliei ar putea experimenta o secetă accentuată, cu impact asupra agriculturii, a debitului râurilor și a producției de energie hidroelectrică.
Pe de altă parte, sudul Braziliei, Uruguay, Paraguay, nordul Argentinei și Chile ar putea înregistra precipitații mai abundente, benefice pentru agricultură, dar cu riscul unor inundații devastatoare dacă ploile vor fi excesive.
Sezonul uraganelor
El Nino tinde să slăbească formarea cicloniilor în Atlantic, oferind o oarecare ameliorare regiunilor Caraibe, estului Mexicului și SUA. Situația este inversă pe coastele Pacificului din Centroamerica și Mexic, unde se prognozează un număr mai mare de uragane, cu o potență sporită. Aceasta a fost confirmată de evenimentul El Nino din 1997, când uraganul Pauline a devastat o porțiune costieră din sudul Mexicului.
Pe lângă impactul climatic direct, factori suplimentari, cum ar fi conflictul din Orientul Mijlociu, care afectează prețul și disponibilitatea îngrășămintelor, ar putea agrava situația agriculturii. Lipsa fertilizanților, combinată cu valurile de căldură și secetele, ar putea duce la scăderi semnificative în producția alimentară și în generarea de energie electrică.
Măsuri preventive și pregătire
Mai multe guverne din America Latină au anunțat deja măsuri de combatere a efectelor El Nino. În Peru, se vor desfășura acțiuni de curățare a râurilor, consolidare a malurilor și protecție a bazinelor hidrografice, alături de un sistem logistic de răspuns rapid pentru asigurarea proviziilor în zonele vulnerabile.
În Columbia, președintele Gustavo Petro a decretat stare de urgență și a alocat fonduri pentru gestionarea riscurilor de dezastre, deși o parte din decretul său a fost suspendată de instanța supremă. Mexicul a activat alerte prin telefon mobil pentru populația din zonele expuse riscului și a pregătit posturi de comandă pentru monitorizarea situației, precum și operațiuni de curățare a cursurilor de apă. Guvernele din Bolivia și Ecuador explorează, de asemenea, planuri de intervenție.
Experții avertizează asupra lipsei de atenție acordate de unele guverne unei urgențe deja în curs și subliniază importanța educării populației despre fenomenul El Nino și consecințele sale. Pregătirea cetățenilor pentru valuri de căldură, secete și posibile penurii de alimente este esențială într-o perioadă marcată de provocări climatice accentuate.
Sursa: BBC
