Arheologii egipteni au descoperit o structură misterioasă sub ruinele unui oraș antic, folosind tehnologia modernă de scanare. Anomalia, identificată cu ajutorul satelitului radar Sentinel-1 în 2018 și verificată ulterior prin tomografie de rezistivitate electrică (ERT), se află la adâncimi cuprinse între 3 și 6 metri și acoperă o suprafață de aproximativ 25 pe 20 de metri. Cu toate că această structură pare să fie datată în urmă cu aproximativ 2.600 de ani, până în prezent nu a fost încă explorată în integralitatea sa, fiind doar o serie de indicii de pe teren și din imagini radar.
Orașul în cauză poartă numele arab Tell el-Fara’in, însă istoria sa este mult mai complexă. În cei aproape 6.000 de ani de existență, a avut mai multe denumiri și semnificații. În timpul Egiptului antic, a fost numit Per-Wadjet, un centru sacru dedicat zeiței-șarpe Wadjet. Sub dominația greacă, începând cu anul 305 î.Hr., a fost cunoscut ca Buto. În prezent, situl rămâne un loc de interes major pentru arheologi, având în vedere straturile multiple de materiale lăsate de-a lungul veacurilor de ocupare.
Deși săpăturile tradiționale au fost influențate de depozitele de noroi, apelor subterane și dimensiunii sitului, tehnologia modernă le-a permis cercetătorilor să descopere indicii despre structurile îngropate fără perturbarea terenului. Echipa condusă de Mohamed Abouarab, de la Universitatea Kafrelsheikh, a folosit imagini satelitare și tehnici de analiză a rezistivității pentru a identifica zonele cu potențial arheologic.
Folosind date din imagini radar captate de satelitul Sentinel-1, cercetătorii au descoperit 15 candidați pentru locații cu structuri subterane. La unul dintre ele, situat în punctul numit Kom C, au plasat 24 de electrozi de oțel inoxidabil de-a lungul unui cablul de 69 de metri. Acest proces, asemănător cu o tomografie computerizată a solului, a scos la iveală o structură din cărămidă de lut, parțial îngropată, cu dimensiuni corespunzătoare unei clădiri de mari dimensiuni.
Descoperirile au fost confirmate în urma săpăturilor, care au relevat ziduri din lut, precum și artefacte din perioada dinastiei a 26-a. Printre obiectele găsite se numără amulete de diverse forme, inclusiv o figură hibridă care pare să combine elemente de babuin, șoim și un zeu pitic, denumit Patikos. Alte artefacte reprezentau zeități egiptene precum Isis, Horus și Taweret, precum și zeița Wadjet, toate indicând un posibil caracter religios al sitului.
Unii cercetători suspectează că această construcție ar fi putut avea rol de centru religios. Prezenta amuletelor și a altarului, plus obiectele ritualice, sugerează o funcție de templu, un complex cultic sau o reședință pentru preoți. Totuși, funcția exactă a structurii rămâne încă un mister, având nevoie de cercetări suplimentare pentru a fi definită clar.
„Prezența amuletelor, a altarului și a altor obiecte ritualice sugerează că situl ar fi putut funcționa ca un templu, un complex de servicii religioase de un anumit fel, inclusiv cu funcție mortuară, sau ca o reședință preoțească”, potențiază rezultatele cercetărilor Mohamed Abouarab. De asemenea, echipa intenționează să extindă analiza la adâncimi mai mari pentru a identifica eventuale alte structuri îngropate, inclusiv un posibil alt templu sub stratul gros de argilă identificat.
Descoperirea a fost publicată în jurnalul Acta Geophysica, marcând un pas semnificativ în utilizarea tehnologiilor non-invazive pentru explorarea siturilor arheologice complexe și inaccesibile prin metode tradiționale. O astfel de descoperire deschide perspective pentru noi cercetări în siturile istorice din Egipt și din alte zone cu situri similare, unde depozitele de straturi multiple și apele subterane complică săpăturile clasice. În plus, cercetările viitoare vor avea ca scop confirmarea și studierea aprofundată a mai multor structuri potentiale, dar și înțelegerea rolului acestor situri în antichitatea egipteană.
Pentru moment, se știe că următorul sezon de săpături este planificat pentru primăvara anului 2024.
