Conform Descopera: Orașele de coastă se confruntă cu dupla amenințare a creșterii nivelului mării și a scufundării terenului, exacerbând riscul de inundații. O nouă cercetare subliniază că acest fenomen, amplificat de activitățile umane, crește dramatic problemele în comunitățile de pe litoral, ocolind uneori ratele medii globale.
Scufundare accelerată în regiunile urbane
Nivelul relativ al mării în regiunile de coastă dens populate crește cu aproximativ 6 milimetri pe an, o rată aproape dublă față de cea cauzată exclusiv de schimbările climatice și de aproximativ trei ori mai mare decât media globală ponderată pe lungimea coastelor. Studiul publicat în Nature Communications, realizat de cercetători de la Institutul German de Cercetare Geodezică din cadrul Universității Tehnice din Munchen (DGFI-TUM) și de la Universitatea Tulane, indică faptul că scufundarea terenului, adesea o consecință a intervențiilor umane, a devenit un factor determinant în exacerbarea riscurilor de inundații.
Cauzele scufundării variază de la o zonă la alta, însă printre principalii vinovați se numără extracția masivă a apelor subterane, exploatările de petrol și gaze, compactarea sedimentelor din zonele de deltă și greutatea infrastructurii urbane în orașele în plină expansiune. Procesele geologice pe termen lung, precum mișcările tectonice și ajustarea post-glaciară, contribuie, de asemenea, la acest fenomen. „Dacă vrem să înțelegem creșterea nivelului mării de-a lungul coastelor și să răspundem eficient, trebuie să observăm nu doar oceanul, ci și uscatul”, afirmă dr. Julius Oelsmann, autorul principal al studiului. „Activitățile umane fac ca terenul să se scufunde mai puternic, adesea din cauza extracției excesive de apă și de resurse care stabilizau anterior subsolul.”
Risc crescut și soluții în premieră
Țările precum Thailanda, Bangladesh, Nigeria, Egipt, China și Indonezia se confruntă cu cele mai mari rate de creștere relativă a nivelului mării, medii în zonele de coastă, ponderate în funcție de populație, variind între 7 și 10 milimetri pe an. Statele Unite, Țările de Jos și Italia înregistrează rate de aproximativ 4-5 milimetri pe an. Metropole ca Jakarta, cu o scufundare de 13,7 milimetri pe an, Tianjin (13,5 mm/an) sau Bangkok (8,5 mm/an) sunt printre cele mai afectate. În unele cazuri, scufundarea poate varia dramatic în interiorul aceluiași oraș, Jakarta fiind un exemplu elocvent, unde anumite zone se scufundă cu până la 42 de milimetri anual, în timp ce altele se re-alipesc.
În ciuda acestor date alarmante, există și exemple pozitive. Tokyo și regiunea metropolitană Houston din Texas au demonstrat că fenomenul de scufundare poate fi controlat prin măsuri guvernamentale adecvate. În Tokyo, ratele de scufundare, care depășeau cândva 10 centimetri pe an, au fost semnificativ reduse prin implementarea unor măsuri guvernamentale și prin identificarea unor surse alternative de alimentare cu apă. De asemenea, în regiunea Harris-Galveston din Texas, înființarea Districtului de Subsidență Harris-Galveston în 1975 a contribuit la reglementarea extracțiilor de apă subterană și la promovarea conservării resurselor hidrice, ameliorând astfel situația. Florian Seitz, profesor de geodezie geodinamică, subliniază importanța deciziilor politice locale în gestionarea fenomenului: „În multe orașe mari de coastă, extracția apelor subterane este un factor major al scufundării terenului. Acest lucru înseamnă că deciziile politice locale și cele de gestionare a apei pot face o diferență semnificativă.”
Sursa: Descopera
