Criza sistemică a Transportului Public Bucureștean ajunge la un punct critic, iar situația urgentă de la Societatea de Transport București (STB) devine tot mai alarmantă. Dacă în mod obișnuit grevele cu conținut politic pot fi soluționate relativ rapid, blocajul actual are rădăcini mult mai adânci, fiind legat de o problemă complexă: lipsa de lichidități și piese de schimb, ce amenință să transforme parcursul de zi cu zi al bucureștenilor într-un coșmar logistic și tehnic de durată.
Punctul de cotitură este reprezentat de incapacitatea de a repara și întreține flota vastă de autobuze, tramvaie și troleibuze. În cazul unui protest sindical clasic, autobuzele funcționează normal, alimentarea fiind asigurată, iar șoferii prezenți pentru curse. În schimb, actuala criză tehnică face ca vehiculele să devină inutilizabile pe termen lung, după ce fluxul de piese și consumabile precum AdBlue sau lubrifianți a fost sistat din cauza întârzierilor de plată către furnizori. Resursele lipsă nu pot fi recuperate peste noapte, mai ales pentru un operator atât de mare, ce gestionează opt autobaze, depouri de tramvaie și de troleibuze, plus o uzină de reparații capitale.
Conducerea STB și primarul general Ciprian Ciucu evidențiază faptul că reluarea activității ar fi imposibilă în condițiile actuale fără intervenții majore. “Vehiculele devin fizic inutilizabile, iar repunerea lor în circulație depinde de factori externi greu de controlat”, afirmă oficialii instituției, subliniind o stare de paralizie tehnică, alimentată de lipsa stocurilor și de un sistem birocratic anevoios. În lipsa fondurilor, furnizorii deja au recurs la cesionarea creanțelor către recuperatori, cerând plăți în avans sau garanții financiare solide, ceea ce face ca încrederea în capacitatea de plată a STB să fie zero.
Dezastrul tehnic este completat de o situație fragilă a parcului rulant, mai ales în contextul expirerii garanției pentru autobuzele turcești Otokar. Aceste vehicule, dependente de piese originale sau de producători autorizați, nu pot fi repuse în funcțiune rapid dacă trebuie să fie scoase temporar din circuit. O reluare lentă a operațiunilor ar însemna continuarea aglomerărilor din autobuze, în timp ce răbdarea bucureștenilor este pe cale să se epuizeze.
Situația de la nivel comercial și logistic ia o turnură periculoasă, în special din cauza prețurilor speculative practicate de furnizori. Într-un moment în care serviciile de transport sunt deja afectate, lipsa de piese și condițiile de plată severă sporesc riscul ca anumite componente să fie comercializate la prețuri exagerate, accentuând astfel criza.
Mai mult decât atât, această criză are un impact direct asupra buzunarului cetățenilor. Consiliul General al Municipiului București discută deja despre o majorare semnificativă a tarifelor. În loc să reducă costurile, se pregătește creșterea prețului unui bilet pentru o călătorie de 90 de minute la 5 lei, adică o majorare de 66%, în timp ce abonamentul de 24 de ore ar putea ajunge la 14 lei. Autoritățile invocă nevoia de “sustenabilitate financiară”, dar realitatea este că această măsură vine să acopere pierderile generate de un management hilar de ineficiență și corupție, puse în evidență de controale anterioare.
Între timp, în spatele scenei, în birourile politice, criza de la STB pare să fie mai mult o reprezentare a unor interese de grup și a unor practici de angajare pe criterii clientelare. Informațiile din interior indică faptul că mai multe angajări au fost realizate în urma unor conexiuni politice, ceea ce a consolidat o economie subterană de resurse și a permis persistarea furturilor de motorină și alte nereguli. Auditurile anterioare au trimis semnale clare asupra unui sistem de corupție endemic, care continuă să funcționeze sub acoperirea mulțimii de interese politice și economice.
Perspectiva unui faliment tehnic nu mai pare o simplă supoziție, ci un scenariu foarte probabil dacă criza actuală nu va fi gestionată cu măsuri concrete. Închiderea posibilității de acces la fonduri europene și incapacitatea de a investi în modernizarea parcului de vehicule ar face ca întregul model de transport public bucureștean să fie compromis definitiv, relativ rapid.
Criza de la STB nu mai este doar despre lipsa de piese sau bani. Este o consecință a unui management defectuos, a intereselor meschine și a unui sistem politizat, în care cetățenii plătesc prețul cel mai greu. Cu toate că scenariile sunt sumbre, autoritățile au încă posibilitatea de a evita dezastrul, dar timpul rămas va trebui folosit eficient, altfel capitala riscă să înghețe în mijlocul unei crize logistice și de încredere fără precedent.
