Sicariatul în creștere în Colombia: O realitate terifiantă
Asasinarea recentă a antreprenorului Gustavo Andrés Aponte și a bodyguard-ului său, Luis Gabriel Gutiérrez, a readus în prim-plan problema sicariatului, o formă de criminalitate care afectează profund societatea columbiană. În Bogotá, dintr-un mediu de trei omucideri pe zi, unul sau două sunt rezultatul acestei practici terifiante. Această statistică ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru autorități, dar din păcate, ea reflectă o realitate cotidiană a capitalului columbian.
O explozie a asasinatelor contractuale
Datele disponibile sugerează o creștere alarmantă a numărului de omucideri prin sicariat, cu o creștere de 40% în ultimul deceniu. În timp ce în 2015 s-au înregistrat 5.920 astfel de cazuri, numărul a crescut la 8.907 în 2024. Până în septembrie 2025, se raportaseră deja 7.392 de cazuri, reprezentând 67,5% din totalul omuciderilor înregistrate, care se ridicau la 10.697. Aceste cifre indică o tendință de profundă îngrijorare, unde aproape trei din patru omucideri sunt efectuate de sicari.
Lipsa unei strategii eficiente
Ministrul Apărării, Pedro Sánchez, a semnalat că actualmente nu există o strategie coerentă de abordare a acestui fenomen. El a declarat: “Astăzi, sicariatele reprezintă 67% din totalul omuciderilor, o statistică alarmantă care necesită o atenție urgentă.” În plus, un raport din 27 septembrie anul trecut subliniază că majoritatea asasinatelor pot fi legate de “oficini de cobro” afiliate mafiei.
Această neputință de a gestiona sicariatul evidențiază nevoia stringentă de a colabora cu instituțiile judiciare, astfel încât să se îmbunătățească rata de soluționare a cazurilor. În București, doar 40% dintre omucideri sunt elucidate, iar majoritatea suspecților rămân în libertate. O astfel de situație nu face decât să amplifice sentimentul de insecuritate în rândul populației.
Comunicatele oficiale și încrederea în autorități
Conform unui raport din septembrie 2023, 75% din omucideri sunt realizate de organizații criminale, în timp ce doar 25% sunt rezultatul conflictelor interumane. Acest raport scoate în evidență nevoia de a identifica, urmări și judeca sicarii. Însă, comunitățile care suferă din cauza acestui fenomen sunt adesea reticente să denunțe crimele din frica de represalii. “Vecinii știu cine sunt criminalii, dar nu au încredere în autorități,” a declarat un locuitor dintr-un cartier afectat.
Pentru a îmbunătăți această situație, este esențial un plan antihomicid axat pe încurajarea colaborării cu comunitățile locale. Este necesară și o reformare a sistemului penitenciar, care se confruntă cu probleme acute de suprapopulare și corupție. Abordarea acestor aspecte ar putea contribui semnificativ la diminuarea crimei organizate.
În mod inevitabil, acest ciclu violent afectează nu doar victimele imediate, ci întreaga societate columbiană. Monopolul practicilor violente de către grupările criminale ridică întrebări cu privire la eficiența instituțiilor statului și la modul în care acestea își promovează responsabilitatea în fața cetățenilor.
Într-un astfel de context, apelurile la acțiune devin tot mai frecvente. Este necesară o mobilizare națională și o responsabilizare la nivel instituțional pentru a combate această plaga socială. În absența unei reacții ferme, rămâne întrebarea: câte vieți trebuie să fie pierdute înainte ca societatea să se trezească?
