Reforma sistemului de sănătate din România capătă noi direcții: schimbul de replici între oficialii din domeniu evidențiază o dispută subtilă, dar crucială pentru viitorul asigurărilor sociale din țară. În plină criză a serviciilor medicale și cu probleme multiple legate de gestionarea fondurilor, declarațiile recente ale liderilor din sănătate dezvăluie o diferență profundă de viziune asupra a ceea ce înseamnă, cu adevărat, reforma sistemului.
OCUPAREA MONOPOLULUI SAU AUTONOMIE?
Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), Horațiu-Remus Moldovan, a făcut o declarație ce pune în dezbatere direcția corectă pentru revigorarea serviciilor medicale din România. Potrivit acestuia, „adevărata reformă din sănătate nu este ‘spargerea monopolului CNAS’, ci ‘autonomia reală a asigurărilor de sănătate și cheltuirea corectă a banilor pentru pacienți’”. Această poziție subliniază o diferență esențială cu privire la modul în care se poate aduce îmbunătățire sistemului: nu prin destrămarea controlului central, ci prin autonomie, transparență și responsabilizare.
Deocamdată, în sistemul românesc de sănătate, CNAS are un rol predominant în gestionarea fondurilor și în stabilirea politicilor de asigurări. Însă această putere centralizată a fost și subiect de critici dure din partea specialiștilor și a politicienilor, care consideră că un sistem mai descentralizat și mai autonom ar putea conduce la o mai bună administrare a resurselor.
Reacția lui Moldovan vine pe fondul diverselor declarații ale ministrului Sănătății, care a indicat recent o intenție de a reforma sistemul în sensul separării gestionării fondurilor de cele ale deciziei clinice. Însă diferența de viziune pare să rămână: dacă unii doresc să spargă monopolul, alții, precum șeful CNAS, accentuează autonomia, ca singură cale de a reduce corupția, de a eficientiza cheltuielile și de a prioritiza interesele pacientului.
Contextul reformelor și provocările actuale
De-a lungul ultimilor ani, sistemul de sănătate din România s-a confruntat cu numeroase obstacole: inegalitate în accesul la servicii, fonduri insuficiente, corupție, dar și o infrastructură medicală adesea depășită. În acest context, intenția de reformare devine o necesitate stringentă, însă soluțiile implementate pot fi diferite și adesea conflictează între diferitele viziuni ale actorilor implicați.
De la introducerea cardului național de sănătate, la încercările de reducere a fraudelor în sistem, autoritățile vizează, în mod constant, identificarea strategiilor cele mai eficiente. Însă, există riscul ca unele măsuri să fie percepute doar ca schimbări formale, dacă nu sunt fundamentate pe un model de autonomie reală și pe responsabilizarea tuturor componentelor sistemului.
Perspectiva viitorului: între continuitate și adaptare
Prin aceste declarații, se reafirmă faptul că adevărata reformă trebuie să vină nu din simpla schimbare a structurilor administrative, ci din modificarea fundamentală a mentalităților și a modului în care sunt utilizate resursele. În timp ce unii susțin extinderea controlului asupra fondurilor, alții vehement consideră că, fără o autonomie reală, orice măsură va fi temporară și insuficientă pentru a rezolva problemele cronicizate.
Departe de a fi soluția finală, dezbaterea rămâne deschisă, iar autoritățile trebuie să găsească echilibrul perfect între control și libertate, pentru a asigura un sistem de sănătate mai eficient, mai transparent și mai centrat pe nevoile pacientului. În ultimele zile, apariția unor poziții divergente a semnalat că procesul de reformare va fi, cel mai probabil, lung și complex, însă esențial va fi ca aceste discuții să se transforme în măsuri concrete, aplicate cu responsabilitate și viziune pe termen lung.
