Pe 4 aprilie 2026, credincioșii ortodocși din întreaga țară marchează Sâmbăta lui Lazăr, un praznic cu semnificație profundă în calendarul religios. Această zi are loc cu opt zile înainte de Învierea Domnului și permite credincioșilor să se pregătească sufletește pentru Paște, fiind marcată de tradiții și rânduieli specifice, explicate de preotul Dan Damaschin. În cadrul acestei sărbători, accentul se pune pe rugăciune, post și acte de milostenie, menite să întărească legătura cu divinitatea și să curățească sufletul de păcate.
Sărbătoarea și semnificația sa biblică
Sâmbăta lui Lazăr comemorează unul dintre cele mai cunoscute miracole săvârșite de Iisus Hristos, relatarea biblică fiind centrală în această zi. Lazăr, fratele Martei și al Mariei din Betania, era considerat mort de patru zile, însă Hristos l-a readus la viață, o fapte care a avut loc chiar cu puțin timp înainte de intrarea lui Iisus în Ierusalim. Evenimentul simbolizează triumful vieții asupra morții și subliniază puterea divină de a depăși limitele naturii.
Relatarea biblică evidențiază durerea și credința celor două surori, care, în ciuda deznădejdii, au continuat să creadă în ajutorul divinității. Miracolul i-a oferit credincioșilor o lecție de speranță și încredere în puterea credinței, iar pentru ortodocși, această zi devine un moment de reflecție asupra importanței relației cu Dumnezeu. Părintele Dan Damaschin subliniază că evenimentul nu reprezintă doar comemorarea unui episod biblic, ci o invitație de a întări legătura sufletească cu valorile credinței și cu Dumnezeu, pentru a se pregăti destins pentru Săptămâna Patimilor.
Tradiții, obiceiuri și reguli pentru perioada premergătoare Paștelui
Sâmbăta lui Lazăr marchează începutul perioadei de pregătire intensă pentru Paște, iar credincioșii urmează o serie de rânduieli ce au rolul de a-i ajuta în procesul de curățire spirituală. Participarea la slujbele religioase, care includ citirea evangheliilor și rugăciuni speciale, reprezintă un element esențial pentru înnoirea credinței și consolidarea relației cu divinitatea.
Un obicei semnificativ este pregătirea plăcintelor de post, denumite tradițional „plăcintele lui Lazăr”, care se împart rudelor, apropiaților sau celor nevoiași. Aceste gesturi simbolice reprezintă solidaritate și milostenie, valori fundamentale în spiritul zilei. În plus, în multe zone rurale, se păstrează obiceiul colindatului cunoscut sub numele de „Lăzărelul”, când copiii, în special fetele, merg din casă în casă cântând colinde și primind în schimb ouă sau dulciuri, întreținând astfel tradițiile populare și întărind legăturile comunitare.
Pe perioada postului, credincioșii sunt încurajați să evite activitățile distraționale, precum petrecerile sau alte manifestări zgomotoase, pentru a se concentra asupra trăirii spirituale. Părintele Damaschin precizează că această zi marchează ultima zi în care se pot face pomeniri pentru cei adormiți, aceste slujbe fiind suspendate până la sărbătoarea Paștelui, pentru a favoriza pregătirea sufletească.
Sâmbăta lui Lazăr devine astfel un moment de introspecție, de ridicare morală și de consolidare a credinței, în așteptarea Învierii Domnului. În această perioadă, credincioșii sunt atenționați să limiteze activitățile lumești și să se dedice rugăciunii și postului, pentru a se purifica sufletește. Evenimentul important, conform calendarului religios, va fi săvârșit anul acesta pe 4 aprilie 2026, data care marchează ziua în care credincioșii trebuie să fie mai aproape de valorile divine și de comunitate.
