Alarma experților: Măsurile dure pentru minorii delincvenți pot accentua ciclul infracțional în România
Recent, un val de îngrijorare a fost exprimat de către specialiști în domeniu cu privire la propunerile de intensificare a pedepsei pentru minorii implicați în activități penale, măsuri considerate de unii ca fiind un pas în direcția greșită. În contextul unui sistem de protecție a minorilor slab echipat și suferind de deficiențe structurale, experții avertizează că aceste măsuri pot crea un cerc vicios al delincvenței juvenile, reducând șansele de reintegrare și perpetuând problemele sociale.
Sistemul de protecție al minorilor: un labirint lipsit de resurse
În România, sistemul de gestionare a cazurilor agravante ale minorilor implicați în infracțiuni suferă de măsuri inadecvate și de infrastructură minimă. În timp ce legislația în vigoare prevede măsuri de reabilitare și integrare pentru tineri, în practică acestea sunt rareori aplicate din cauza lipsei suficiente de centre specializate și personal calificat. În plus, resursele financiare alocate sunt limitate și deseori distribuite ineficient sau insuficient pentru a asigura un suport adecvat tinerilor aflați în proces de reintegrare.
Această situație conduce, inevitabil, la o creștere a recidivei. La rândul lor, tinerii care nu beneficiază de suportul necesar, devin și mai vulnerabili la influențe negative și riscul de a repeta faptele penale, fiind în aceeași timp mai dificil de reintegrat social. În lipsa unor alternative viabile și a unor măsuri de sprijin real, măsurile dure pot avea efectul contrar, contribuind la perpetuarea ciclului infracțional.
Propunerile de sancțiuni dure pentru minori: un risc pentru prevenție
În ultimele săptămâni, un număr crescând de oficiali și ONG-uri au ridicat semne de întrebare asupra recentelor propuneri legislative care vizează înăsprirea pedepselor pentru minorii implicați în activități penale. Deși intenția este aparent de a crește siguranța publică și de a descuraja infracționalitatea juvenile, experții avertizează că aceste măsuri pot avea efecte contrare.
„O astfel de măsură poate deschide un cerc vicios al delincvenței, mai ales în contextul în care sistemul românesc de protecție și reabilitare a minorilor care au comis fapte penale este marcat de lipsuri”, afirmă specialiștii. Aceștia susțin că agravarea sancțiunilor nu va rezolva problemele de fond, ci le va adânci. În plus, riscul de stigmatizare și marginalizare a tinerilor poate conduce chiar la o creștere a comportamentelor antisociale, în lipsa unor alternative de sprijin și educație.
Riscul de a prelungi ciclu al excluziunii sociale
Agențiile care monitorizează situația tinerilor implicați în infracțiuni susțin că oricât de strictă ar fi legea, fără o infrastructură adecvată și politici eficiente de prevenție, astfel de măsuri vor avea efecte limitate sau, și mai rău, vor accentua excluziunea socială. În loc să adreseze cauzele fundamentale ale delincvenței juvenile, acestea riscă să fie tratate drept simple consecințe ale lipsei unor sancțiuni dure.
Într-un peisaj social marcat de sărăcie, sărăcie educațională și instabilitate familială, măsurile punitive trebuie să fie complementare celor de reintegrare și prevenție. În prezent, însă, resursele din țară sunt insuficiente pentru a susține programe de educație, consiliere și sprijin pentru tineri, ceea ce le face ineficiente și insuficiente în fața problemelor reale.
Tendințele legislative și sociale actuale sugerează nevoia de a regândi strategia de intervenție cu tinerii delicvenți. În loc de sancțiuni extrem de aspre, soluțiile sunt în măsura de a combina măsuri punitiv-educative și programe sociale solide, menite să reducă vulnerabilitatea tinerilor și să le ofere o alternativă de a ieși din cercul vicios al infracțiunii. În absența unor astfel de măsuri, riscul ca România să se implice într-un scenariu în care delincvența juvenile devine o problemă și mai dificil de gestionat rămâne foarte real.
