Uniunea Europeană accelerează investițiile în apărare, oferind României o oportunitate majoră, dar care vine cu cerințe stricte. Prin intermediul Fondului European de Apărare, 1,07 miliarde de euro sunt direcționate către 57 de proiecte, cu accent pe tehnologii avansate precum drone, inteligența artificială și securitate cibernetică. Pentru România, momentul actual este unul de acțiune și de valorificare a acestei ferestre de oportunitate.
Oportunitatea este reală, cu peste 600 de entități implicate la nivel european. IMM-urile reprezintă o parte importantă, iar peste 15 proiecte susțin direct flancul estic. Poziția geografică a României, experiența NATO și nevoile reale de înzestrare ar trebui să constituie un avantaj competitiv. Totuși, succesul depinde de capacitatea țării de a se adapta rapid și eficient.
Transparență și cooperare, cheia succesului
Accesul la fondurile europene depinde nu doar de competențe tehnice, ci și de încredere, care este strâns legată de transparență. Transparența atrage parteneri, în timp ce opacitatea blochează colaborarea. România are nevoie de un cadru clar și public pentru a rămâne în joc. Modelul european presupune o deschidere controlată, reguli clare și acces competitiv. Lipsa de execuție, nu lipsa de idei, este principala problemă.
Este nevoie de unități dedicate pentru scrierea de proiecte, echipe mixte, mecanisme rapide de decizie și leadership stabil. Fondurile EDF nu se câștigă cu structuri administrative lente, ci cu echipe agile. Instituțiile din România funcționează adesea fragmentat, ceea ce duce la proiecte puține, influență redusă și întârzieri în înzestrarea armatei.
Viteza, un factor strategic esențial
Calendarul european nu așteaptă, iar consorțiile se formează rapid. Reacția tardivă conduce la roluri minore, nu de lider de proiect. România trebuie să treacă de la reacție la inițiativă și să construiască un ecosistem care să se intersecteze cu cel european. Firmele trebuie să fie capabile să licații competitive, să se conecteze cu parteneri din UE, industria și cercetarea. Statul joacă rolul de orchestrator, nu de blocaj.
Noua formulă de organizare a Romarm oferă o șansă de relansare. Consolidarea, orientarea către proiecte europene și deschiderea către parteneriate sunt pași corecți. Totuși, există riscul interferenței politice. Lipsa de continuitate și intervențiile politice au afectat capacitatea de acțiune în trecut. Industria de apărare necesită o strategie pe termen lung, stabilitate și absența ingerințelor.
Strategia aplicată și priorități clare
România are documente strategice, dar implementarea lor este deficitară. Este nevoie de priorități clare pe tehnologii critice și de coordonare între Ministerul Apărării și Ministerul Economiei. Programele europene sunt instrumente, nu scopuri. Aceste finanțări nu sunt doar despre industrie, ci despre capabilități reale. Armata Română merită echipamente moderne și o industrie care să o susțină.
Fondurile europene oferă oportunități de co-dezvoltare și transfer de know-how. Statele care investesc inteligent câștigă influență. România trebuie să reconstruiască industria și cercetarea. Cercetarea trebuie să revină în centrul viziunii despre viitor. Universitățile tehnice trebuie aduse în ecosistem.
Participarea României la European Defence Fund (EDF) arată o integrare reală în rețelele europene de cercetare militară, dar și o poziție secundară în arhitectura industrială a Uniunii Europene. În perioada 2021-2025, România a participat constant în proiecte, dar a atras finanțări moderate, de regulă ca partener, nu ca lider. În 2024, Comisia Europeană a alocat aproximativ 1 miliard de euro pentru noi proiecte de cercetare și dezvoltare în domeniul apărării.
