Un mic patruped şi aventurile într-un autobuz din București: între reguli încălcate și drepturi ignorate
Când pășește în autobuz, Starr, un câine de un an, nu știe încă exact toate regulile transportului în comun din București. Însă, din micile experiențe trăite, a învățat cât de dificil poate fi să fi câine în mijlocul agitației urbane, mai ales când unele reguli sunt puse la îndoială sau, pur și simplu, ignorate. La început, totul părea simplu — autobuz aproape gol, un loc liniștit pentru el și omul său, dar lucrurile au devenit mai complicate în scurt timp.
Autobuz 343 – regula nescrisă despre animale
Bucureștiul nu oferă încă o claritate în privința permisiunii animalelor de companie în mijloacele de transport în comun. Stațiunea de la Șoseaua Fundeni nu pare să respecte reguli uniforme, iar autobuzul 343 este un exemplu clar în acest sens. Starr își amintește clar cât de mult așteptat era să urce în acest vehicul, cu speranța unei zile pline de vizite la bunici, un loc drag sufletului său. Însă, autobuzul acesta pare că nu respectă nicio regulă, ca un câine fără stăpân, povestește el, exprimându-și frustrarea pentru timpul pierdut în așteptare, uneori chiar până la 30 de minute.
Rezistând în fața istoriei neregulilor
Deși pentru un câine, timpul de așteptare poate fi interpretat diferit, Starr a înțeles din comportamentul stăpânului său că acest autobuz are probleme de program, iar regulile nu par să fie respectate. Această lipsă de ordine devine și mai vizibilă în momentul în care autobuzul oprește în stație, iar Starr observă un comportament nedorit din partea unui alt călător, care îl scuipă brusc. Aceasta fiind, pentru el, un gest intenționat, un semn clar că, uneori, oamenii consideră câinii și dreptul lor de a fi în public ca fiind o problemă. Deși nu a făcut nimic pentru a provoca acea reacție, Starr și omul său răman calm, dar această scenă tulburătoare pune sub semnul întrebării modul în care oamenii percep și tratează animalile în spațiile publice.
Drepturile animalelor în autobuz — o vorbă goală sau o realitate?
Ce e clar este că în România, legislația privind accesul cu animale în mijloacele de transport public este incomplet clarificată. În ciuda faptului că există mesaje oficiale, și chiar certitudinea că unele autorități și companii de transport scot în evidență faptul că animalele de companie trebuie acceptate, în practică, regulile sunt extrem de lax. Într-un comunicat dat pentru un site dedicat iubitorilor de animale, directorii companiei de transport STB menționau că șoferii sunt instruiți să “planezeze conflictele” și să sesizeze organele dacă este cazul. Dar, în realitate, scene precum cea a lui Starr, cu scuipatul și gălăgia, continuă să se repete, iar animalul devine o victimă a unei societăți în care respectul pentru drepturile celor mici sau vulnerabili lipsește aproape cu desăvârșire.
Pentru Starr, această experiență a fost în plus o lecție despre toleranță și despre limitele în care ne aflăm, ca și câine, în lumea nemiloasă a oamenilor. Și, chiar dacă nu înțelege toate subtilitățile regulilor, el tot și-a dat seama că, uneori, dreptul să fie acceptat și respectat depinde de modul în care oamenii aleg să-și trateze “oamenii mici” din jur.
În aceste condiții, întrebarea persistă: până când societatea românească va recunoaște, oficial și în practică, drepturile animalelor în transportul public? În timp ce autoritățile se exprimă cu privire la importanța respectului pentru animale, realitatea de pe stradă, din autobuze și din alte spații publice face să se simtă lipsa de solidaritate și de empatie. Până atunci, micii războinici ca Starr continuă să croiască zile pe străzile Bucureștiului, sperând la o cale mai bună pentru toți locuitorii săi vulnerabili, fie ei oameni sau animale.
