Marile ecrane plâng: Béla Tarr, maestrul cinematografiei ungare, a decedat la 70 de ani
Maestrul cinematografiei ungare Béla Tarr a murit marți, la vârsta de 70 de ani, după o lungă și gravă boală, conform unei declarații a Asociației Artistilor de Film din Ungaria. Moartea sa a stârnit un val de tristețe în rândul cinefililor și al colegilor, care l-au considerat o figure emblematică a cinema-ului european.
Impactul său inegalabil asupra cinematografiei
Béla Tarr a influențat profund cinematografia contemporană prin stilul său distinctiv, caracterizat prin filme de lungă durată, care adesea explorau teme întunecate și melancolice. Lucrări precum „Sátántangó,” „Werckmeister Harmonies” și „The Man from London” au redefinit limitele artei cinematografice, propunând o viziune unică asupra condiției umane.
Într-un interviu din 2024 cu Peter Bradshaw de la The Guardian, Tarr a adus o nouă lumină asupra interpretării operei sale. „Filmele mele au fost adesea greșit înțelese. Consider că realizăm comedii. Vreau să întreb: cum te-ai simțit când ai ieșit din cinematograf după ce ai vizionat filmul meu? Te-ai simțit mai puternic sau mai slab?” a declarat el, subliniind că scopul muncii sale era să ofere spectatorilor o experiență îmbărbătătoare.
Reacții din lumea cinematografiei
Mike Downey, fostul președinte al Academiei Europene de Film, a descris moartea lui Tarr ca fiind o pierdere imensă pentru industrie. „Cinema a pierdut unul dintre eroii săi. Într-o epocă ce pare că a uitat valorile umane de bază, filmele lui Tarr excelează încă prin relevanța și puterea lor incredibile”, a spus el.
Producători și regizori din întreaga lume au lăsat mesaje de condoleanțe, recunoscând impactul pe care Tarr l-a avut asupra carierelor lor. Această reacție globală subliniază contribuția sa de neegalat la dezvoltarea cinematografiei, nu doar în Ungaria, ci la nivel internațional.
O viață dedicată filmului
Béla Tarr s-a născut în 1955 la Budapesta, unde influențele artistice din familie i-au marcat parcursul. Părinții săi, un pictor de scene și o promotoare de teatru, l-au încurajat să urmărească o carieră în artă. A debutat ca actor de copil, dar a găsit adevărata sa chemare în regie, realizând documentare pe 8mm în adolescență. În 1979, a semnat prima sa lucrare de lungmetraj, „Family Nest,” care aborda problema locuințelor din Ungaria.
Transformarea sa artistică a ajuns la apogeu cu filmul „Damnation,” care în 1988 a stabilit o direcție nouă în cariera sa. Inspirat de scrierile lui László Krasznahorkai, Tarr a reușit să creeze o atmosferă cinematografică distinctă, considerată de mulți critici ca fiind o „fetishizare a gloom-ului.”
În colaborare cu partenera sa de viață și co-regizoare, Ágnes Hranitzky, a adus o contribuție semnificativă la cinema-ul european, având succes internațional cu filme precum „Werckmeister Harmonies” și „The Turin Horse.”
Ultimul său film, „The Turin Horse,” a fost descris de Tarr ca o reflecție asupra greutății existenței umane și a monotoniei vieții cotidiene. Aceste teme profunde au resonat cu multe generații de spectatori, făcând din el o voce vocală și influentă a vremurilor noastre.
Moartea lui Béla Tarr marchează sfârșitul unei ere pentru cinematografia europeană. Cu fiecare film, a reușit să ne provoace să ne întrebăm despre natura umană și despre realitatea pe care o trăim, iar amintirea sa va dăinui cu siguranță în inimile cinefililor.
