Alessandro Caparco: Emoții puternice și rivalitate acerbă în fotbalul românesc
În urma unui interviu recent, fostul portar italian Alessandro Caparco a dezvăluit trăirile sale intense în timpul carierei petrecute în România, în special perioada să să la Poli Iași, unde rivalitatea cu Branko Grahovac l-a marcat profund. Caparco, ajuns în România în 2010, a devenit o figură emblematică în fotbalul local, iar amintirile sale continuă să stârnească reacții puternice.
Rivalitate și supărare la Poli Iași
După numeroase sezoane petrecute pe terenurile românești, Caparco a rememorat momentele tensionate din vestiar, în special după un meci în care Poli Iași a învins-o pe Petrolul Ploiești. „Plângeam în vestiar, nu-mi venea să cred că echipa a câștigat”, a declarat el, exprimându-și nemulțumirea față de colegii săi, cu referire la „obiceiul” portarului advers de a greși în momente cheie.
Rivalitatea cu Branko Grahovac, celălalt portar al echipei, a avut un impact semnificativ asupra psihicului său. „Când jucam, eram mai doritor să pierdem dacă el era titular”, a spus Caparco. Această tensiune a dus la momente de explozie emoțională, culminând cu o ușă distrusă după o discuție aprinsă. „A fost o dificultate deosebită să îmi gestionez sentimentele”, a adăugat portarul, acum retras din activitate.
Momente de glorie printre scandaluri
Pe lângă rivalitatea personală, Caparco a rememorat și momentul de glorie care l-a consacrat în 2016, când o tripla paradă în fața celor de la CFR Cluj a fost desemnată drept cea mai bună a anului. Deși echipa sa a pierdut meciul, prestația sa individuală a fost apreciată pe plan internațional. „Trei parade una după alta, dar am ieșit din poartă următorul meci”, a explicat el cu ironie, făcând referire la inconsistența deciziilor din staff-ul tehnic.
Rivalitatea cu Grahovac l-a împins pe Caparco spre o formă înaltă, dar a adus și momente de frustrare. „Era o situație incredibilă și, uneori, simțeam că toată lumea se aștepta de la mine să salvez în fiecare meci”, a spus el, conștient de miza emoțională a fiecărei prestații.
Părintele rapidității
Caparco nu este doar un simplu jucător în istoria fotbalului românesc, ci și o emblemă a determinării și a pasiunii pentru sport. Deși a trăit momente dificile, și-a exprimat întotdeauna dragostea pentru fotbalul românesc. „România m-a primit cu brațele deschise, iar eu voi rămâne mereu recunoscător”, a conchis el, lăsând loc pentru reflecție în rândul fanilor.
Imaginile din cariera sa, dominate de intervenții spectaculoase, își au locul în memoria celor care l-au văzut evoluând în culorile lui Poli Iași. Asemenea povestirilor sale despre eruptiile emoționale, evoluția sa în fotbalul românesc rămâne o lecție despre complexitatea rivalităților și despre cum pasiunea poate transforma o carieră.
Caparco, cu toate întâmplările sale, va rămâne întotdeauna parte integrantă din fotbalul românesc, demonstrând că, pe lângă performanțe, sportul este adesea despre emoții și umanitate.
