Conform News.un.org: Lumea se confruntă cu o criză fără precedent a securității alimentare, alimentată direct de conflicte armate care distrug lanțurile de aprovizionare și exacerbează foametea, a avertizat Carl Skau, șeful interimar al Programului Alimentar Mondial (PAM). Într-o intervenție în fața Consiliului de Securitate al ONU, Skau a descris un „ciclu vicios conflict-foame”, în care războiul generează foamete, iar foametea creează, la rândul său, condiții pentru violențe suplimentare.
Acest fenomen alarmant este observat în diverse zone de conflict, de la Somalia, unde fermierii sunt alungați de pe pământurile lor, la Sudan, unde piețele sunt lovite de drone și rachete, și Haiti, unde violența bandelor izolează comunități întregi. În locuri precum Gaza, Mali și Myanmar, lucrătorii umanitari se confruntă cu obstacole majore în accesarea populațiilor afectate.
Lanțuri de aprovizionare sub asediu
Evoluția relației dintre război și foamete devine din ce în ce mai periculoasă. Sistemele alimentare înseși – ferme, porturi, piețe, depozite și rute de transport – devin ținte în conflicte, cu consecințe economice ce depășesc cu mult câmpurile de luptă. „Sistemele alimentare critice – și viețile și mijloacele de trai pe care le susțin – sunt sub atac”, a declarat Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, în deschiderea dezbaterii.
Anul trecut, cel puțin 266 de milioane de oameni s-au confruntat cu insecuritate alimentară acută, în timp ce numărul conflictelor armate a atins cel mai înalt nivel de după Al Doilea Război Mondial. Conflictele și violența sunt acum principalii factori generatori de foamete în 12 din cele 13 zone considerate de maximă îngrijorare de către Națiunile Unite.
Geografia foametei se schimbă, atacurile asupra porturilor sau navelor comerciale având un impact asupra prețurilor alimentelor la mii de kilometri distanță. Strâmtorile maritime vitale, precum Marea Neagră, Marea Roșie și Strâmtoarea Hormuz, sunt perturbate, afectând comerțul global cu cereale, combustibili și îngrășăminte. Aceste perturbări se propagă prin piețele interconectate de energie, îngrășăminte și alimente, transformând conflictele îndepărtate în costuri mai mari pentru țările dependente de importuri.
Foametea alimentează noi conflicte
Pe lângă distrugerea infrastructurii agricole și a rutelor de aprovizionare, care obligă oamenii să-și părăsească locuințele, foametea poate face comunitățile dislocate și sărăcite mai vulnerabile la recrutarea de către grupuri armate și rețele criminale. În Somalia, un exemplu sumbru, șase milioane de oameni se confruntă cu foamete acută, în timp ce aproape două milioane de copii suferă de malnutriție.
PAM, deși asistă aproximativ 600.000 de persoane, nu poate acoperi necesarul. Luptele din Baidoa au împiedicat livrarea de asistență nutrițională pentru aproximativ 5.000 de copii. Când familiile nu își mai pot pune mâncare pe masă, disperarea poate crea oportunități pentru grupările armate de a recruta tineri vulnerabili. Acesta este ciclul recunoscut formal de Consiliul de Securitate în 2018 prin Rezoluția 2417, un ciclu care, conform lui Guterres, continuă neabătut.
Avertismente ignorate în fața catastrofei
Problema nu constă în lipsa diagnosticului. Sistemele internaționale sunt capabile să detecteze foametea și să prezică catastrofele alimentare. Provocarea majoră este lipsa unei acțiuni decisive după emiterea avertismentelor. Exemplul Somaliei din 2010-2012, când aproape 260.000 de oameni au murit în timpul unei foamete, contrastează cu intervențiile mai eficiente din crizele ulterioare. În schimb, situația din Sudan demonstrează o lecție inversă: semnele de avertizare au fost vizibile, dar comunitatea internațională nu a acționat suficient de rapid.
Secretarul General Antonio Guterres a îndemnat Consiliul de Securitate să protejeze ferme, sisteme de apă, piețe, depozite, porturi și rute de aprovizionare, subliniind necesitatea de a acționa înainte ca foametea să atingă pragul catastrofal. „Nu putem aștepta ca foametea sau condițiile catastrofale să fie confirmate oficial”, a declarat șeful ONU.
În timp ce capacitatea de predicție a situațiilor de foamete a crescut, resursele alocate agențiilor umanitare scad. Acestea se confruntă cu mai multe conflicte, mai mulți refugiați și rute comerciale perturbate, având la dispoziție mai puține mijloace. Rezultatul este o inversare alarmantă: lumea devine mai bună la anticiparea unde vor apărea crize alimentare severe, dar pare să devină mai puțin capabilă – sau dispusă – să le prevină.
Sursa: News.un.org
