Conform Vietnam.vn: Racheta sovietică „satan”: o moștenire distructivă în arhitectura militară globală
O rachetă balistică intercontinentală sovietică, denumită de NATO „Satan” (R-36M2 Voevoda), a reprezentat un motiv de îngrijorare majoră pentru Statele Unite timp de decenii, depășind prin puterea sa distructivă orice altă armă deținută de americani. Până în prezent, potențialii adversari nu au reușit să producă ceva comparabil, iar moștenirea sa continuă să influențeze strategia militară globală.
La sfârșitul anilor 1960, Comandamentul Forțelor Strategice de Rachete Sovietice a constatat că racheta balistică grea R-36, introdusă în serviciu în 1967, nu îndeplinea pe deplin cerințele militare. Aceasta putea transporta doar trei focoase și avea o precizie limitată, lipsindu-i, de asemenea, capacitățile necesare pentru a penetra sistemele de apărare antirachetă inamice, ceea ce o făcea vulnerabilă.
Ca răspuns, în 1969, Biroul de Proiectare Yuzhnoye a demarat dezvoltarea unui nou tip de rachetă. Aceasta trebuia să fie de trei ori mai precisă, de patru ori mai pregătită pentru luptă, o dată și jumătate mai puternică și de 15 până la 30 de ori mai bine protejată decât predecesoarea sa. Rezultatul a fost racheta balistică intercontinentală R-36M.
R-36M este o rachetă cu combustibil lichid, în două trepte, având o configurație în care treptele sunt aranjate secvențial. Racheta oferea trei variante de focoase: unul simplu, de 8 megatone, cu o rază de acțiune de 16.000 km; unul simplu, greu, de 20 megatone și 11.200 km rază de acțiune; și un focos multiplu, capabil să transporte zece focoase, fiecare de 400 kilotone. Toate variantele dispuneau de un sistem avansat de contramăsuri, inclusiv momeli menite să păcălească radarul sistemelor de avertizare timpurie americane.
Experții sovietici considerau că radarul sistemului american de avertizare timpurie nu ar fi putut distinge între o rachetă R-36M reală și o momeală. Chiar și un atac limitat cu astfel de rachete ar fi putut provoca daune inacceptabile Statelor Unite. Se estima că o singură ogivă de reintrare în atmosferă avea o putere echivalentă cu 25 de bombe aruncate asupra Hiroshimei, o rachetă fiind capabilă să provoace pagube echivalente cu 250 de bombe.
Evoluția r-36m și capabilitățile sale distructive
În 1980, a intrat în serviciu o versiune îmbunătățită, R-36M UTTKh. Aceasta s-a dovedit a fi mult mai eficientă, de două până la trei ori mai precisă și capabilă să acopere o suprafață mult mai mare. Această performanță a fost posibilă datorită unui nou sistem pentru desfășurarea focosului la intervale optime, memoriei extinse a computerului de bord și modernizării sistemului de control. Procesul de pregătire a lansării a fost automatizat și scurtat la un minut.
O singură rachetă era capabilă să lovească o varietate de ținte pe o suprafață de până la 300.000 de kilometri pătrați. Forțele Sovietice de Rachete Strategice dețineau 308 astfel de rachete, iar o salvă completă ar fi putut distruge fără îndoială orașe și infrastructură critică inamică.
Racheta R-36M2, pusă în funcțiune pe 11 august 1988, este considerată apogeul programului sovietic de rachete balistice intercontinentale. A fost cel mai puternic sistem de rachete de luptă din lume și este încă utilizat de Forțele de Rachete Strategice ale Rusiei. Strategii sovietici calculaseră că un atac cu 8 până la 10 rachete R-36M2 ar fi putut distruge 80% din potențialul industrial al Americii și o mare parte a populației sale.
Statele Unite au considerat întotdeauna această rachetă, numită „Satanică”, o țintă prioritară pentru un atac preventiv. Cu toate acestea, distrugerea sa nu a fost niciodată o sarcină ușoară. Comparativ cu versiunile anterioare, R-36M2 dispunea de o rezistență de zece ori mai mare la radiații X și de 100 de ori mai mare la radiații gamma-neutroni. Lansatoarele puteau rezista la lovituri directe din partea diverselor focoase. În plus, sistemul includea mijloace suplimentare pentru neutralizarea apărării antirachetă, precum și dispozitive de bruiaj și reflexie.
Succesorul „Satan” și Amenințarea Continuă
Racheta balistică intercontinentală R-36M este înlocuită treptat în cadrul Forțelor de Rachete Strategice Ruse cu cea mai recentă rachetă, RS-28 Sarmat. Aceasta depășește prin caracteristicile sale de performanță orice altă rachetă din arsenalul altor națiuni cu rachete balistice intercontinentale operaționale.
Sarmat transportă 12 focoase, fiecare cu o putere distructivă de 750 de kilotone. Un singur Sarmat ar avea o putere distructivă de 600 de ori mai mare decât bomba atomică „Little Boy” aruncată de americani asupra Hiroshimei. Dimensiunea sa similară cu cea a Voevodei a permis Forțelor de Rachete Strategice să aducă modificări minime silozurilor existente și să le reechiepeze rapid.
Racheta Sarmat are o rază de acțiune de aproximativ 18.000 km, fiind capabilă să atingă orice oraș sau bază militară de pe teritoriul inamic. Mai mult, racheta poate zbura prin orbita subpământeană, extinzându-și raza de acțiune până la 35.000 km. Sarmat poate utiliza principiul bombardamentului cu traiectorie segmentată, atacând din direcții neașteptate pentru sistemele de apărare antirachetă.
Lansarea de test a rachetei Sarmat, parte a programului de testare de stat al Rusiei, a avut loc pe 20 aprilie 2022. La scurt timp, racheta a fost pusă în stare de pregătire de luptă. La fel ca predecesorul său, Sarmat nu este o armă destinată conflictelor locale. Este considerat un atu suprem, pe care Rusia îl va folosi doar dacă însăși existența țării este amenințată. Totuși, simpla sa prezență în arsenalul rusesc este considerată suficientă pentru a menține adversarii într-un comportament relativ civilizat.
Sursa: Vietnam.vn
