Manifestanți în Piața Universității intonând imnuri legionare, scandări și cinstind figura lui Corneliu Zelea Codreanu
Joi seara, în centrul Bucureștiului, la manifestația organizată împotriva proiectului de lege pentru combaterea extremismului, scenele care au avut loc în Piața Universității au șocat o parte a publicului și au atras atenția prin mesajele și simbolurile utilizate. Participanții, susținuți de Partidul Alianța pentru Unitatea Românească (AUR) și organizați de Claudiu Târziu, fondator al Partidului Acțiunea Conservatoare, au cântat explicit cântece legionare dedicate fondatorului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu.
În imagini surprinse din cadrul protestului, un grup de manifestanți poate fi văzut cântând „Șoim român”, un imn legionar cunoscut pentru conținutul său extrem de controversat, cu trimiteri directe la „moartea eroică”, la război și la fostul lider al Mișcării Legionare. Cântecul a fost redat pe boxe în Piața Universității, iar versurile sale evocă simboluri militare și narative de glorificare a liderului, numit în cântare „domnul căpitan”. Imaginile arată, de asemenea, cântările și scandările de genul „Stop legea Vexler” și „Călin Georgescu președinte”, folosind discursul și simbolurile extremiste pentru a-și manifesta opoziția față de legislația recent adoptată.
Aceasta nu este prima dată când se observă astfel de manifestări cu conotații legate de trecutul fascist al României interbelice. Cântarea „Șoim român” conține trimiteri directe la cultul lui Codreanu și la ideologiei legionare, promovând imaginea „moartea eroică” și războiul în mod explicit.
Legătura între figura lui Codreanu și discursul actual al extremismului
Prezența acestor symboluri și cântece în timpul unui protest care susține legea anti-extremism, în mod paradoxal, divizează societatea românească. Claudiu Târziu a declarat anterior că manifestația vizează exclusiv Legea Vexler, respingând orice acuzație legată de promovarea extremismului. La rândul său, el a invocat riscul ca această lege să fie folosită pentru cenzurarea unor opere literare, amintindu-l explicit pe poetul antisemit Radu Gyr, fost membru al Mișcării Legionare și colaborator al Securității, al cărui nume a fost frecvent asociat cu poezie cu conținut naționalist și controversat.
Legea Vexler, adoptată în decembrie de Parlament, îi incriminează explicit pe cei care distribuie și promovează materiale legionare și fasciste, precum și cultul personalităților implicate în organizații fasciste din perioada interbelică. În același timp, ea sancționează penal negarea Holocaustului și promovarea ideologiei legionare, aspecte care nu pot fi ignorate în contextul ascensiunii discursului extremist și a retoricii extremiste cultivate de anumite grupări politice și civice.
O scurtă istorie a Mișcării Legionare și influența sa în România modernă
Mișcarea Legionară a reprezentat, pentru perioada interbelică, o organizatie antisemită extrem de activă, atât din punct de vedere ideological, cât și politic. Fondatorul său, Corneliu Zelea Codreanu, era cunoscut sub numele de „Căpitanul”, și a fost o figură emblematică a extremismului românesc. În 1930, Codreanu a înființat Garda de Fier, o organizație paramilitară cu discurs antisemit și anticomunist vehement, care ulterior a evoluat în formă de partid politic și a fost implicată în violențe și asasinat.
După moartea sa, în 1938, și după instaurarea dictaturii antonesciene, ideile legionare au continuat să influențeze scena politică, conducerea fiind preluată de Horia Sima. Sub această conducere, ideologia a fost implementată prin măsuri dure, iar evenimentele violente, inclusiv asasinate politice, au devenit o caracteristică a perioadei. În contextul actual, aceste simboluri și discursuri răsar sporadic în spațiul public, alimentând discuții despre trecut, vindecare și normalizare.
În timp ce unii critică legislația pentru cenzură și interpretările sale, alții avertizează despre pericolul de a permite reabilitarea unei ideologii vehemente și extremiste, așa cum a fost reprezentată în anii ’30. Cu fiecare manifestare de acest gen, se menține ridicată întrebarea despre modul în care societatea trebuie să gestioneze memoria istorică, simbolurile extremiste și limitele libertății de exprimare. În fiecare zi, istoria vorbește: uneori prin cântece, alteori prin steaguri sau discursuri, iar problema rămâne deschisă pentru dezbateri și reflecție.
