Propaganda ruso-ortodoxă se infiltrează tot mai profund în spațiul public românesc, fiind alimentată de către numeroși clerici și personalități religioase care, adesea, promovează narative antioccidentale și pro-Rusia. Aceasta devine vizibilă atât în discursurile făcute în biserici, cât și pe rețelele sociale, generând o erosie a valorilor democratice și a imaginii Bisericii Ortodoxe Române.
Editorialul propagandei: de la păstori la influenceri
Unul dintre cei mai activi vectori ai acestei influențe este arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie. Deși sancționat de către Sinodul BOR pentru declarații controversate, el continuă să susțină discursuri pro-ruși, laudându-l în trecut pe Vladimir Putin și promovând o imagine idealizată a Rusiei. În public, el vorbește despre Rusia ca despre „un mare ctitor spiritual” și justifică acțiunile acesteia în Ucraina, prezentându-le ca fiind apărări ale valorilor creștine.
Teodosie a fost implicat activ și în discursurile anti-occidentale, blamând Uniunea Europeană și NATO pentru impunerea „ideologiilor străine”, precum drepturile LGBTQ+ sau secularizarea. În viziunea sa, Occidentul reprezintă o forță satanică care distruge „fibra neamului românesc”. Mesajele sale, transmise via radio și social media, ridică semne de întrebare cu privire la influența reală pe care o are asupra credincioșilor.
Mână de fier a propagandei religioase
Mecanismele de propagare sunt multiple și sofisticate. În spatele lor stau figuri radicale, precum fostul preot Ciprian Mega sau pandemicul și controversatul Pimen Vlad, starețul chiliei „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” de la Schitul Lacu. Aceștia promovează în mod activ ură și teorii ale conspirației, de multe ori în colaborare cu politicieni sau extremiști. Pentru exemplu, Pimen Vlad a fost implicat în promovarea unor teorii antivacciniste și conspiracy legate de controlul digital al populației, teme transmise pe rețele sociale cu un impact considerabil.
Cei doi clerici și-au folosit influența pentru a alimenta discursuri de opoziție față de valorile occidentale, afirmând, de exemplu, că Rusia reprezintă o „mare pavăză” pentru credință, într-un contrast evident cu percepția occidentală despre libertate și progres social. Uneori, mesajele acestora ajung să fie preluate și interpretate de politicieni ca Călin Georgescu, candidatul extremist la prezidențiale, sau de grupări politice precum AUR, ceea ce le amplifică efektul.
Călugări în bătălia ideologică de pe Muntele Athos și din Ucraina
Nu doar clericii români sunt implicați în această propagandă. Mănăstirile de la Muntele Athos, precum și călugării din Ucraina și Republica Moldova, devin, de asemenea, vehicule ale narativelor pro-Rusia. Un exemplu este părintele Longhin Jar, fost stareț în Ucraina, care critică dur Patriarhia Constantinopolului și susține că Ucraina și Occidentul vor să distrugă „adevărata” ortodoxie, afirmând că Rusia este un apărător al religiei.
Un alt prelat influent este Savatie Baștovoi, călugăr în Transnistria, care promovează viziuni naționalist-ortodoxe și o critică vehementă a Europei și a Bisericii Ortodoxe Române. Postările în mediul online ale acestuia sunt construite pentru viralizare și adesea conțin mesaje despre conflictul occidental-estic ca fiind un duel între valori vechi și moderne.
Impactul asupra societății și riscurile pe termen lung
Dezvoltarea acestor narative a fost favorizată de o lipsă de reacție și contracarare din partea autorităților și a reprezentanților BOR oficiali. Unele inițiative de a combate propagarea sunt ineficiente sau întârzie, iar vocea oficială a bisericii românești rămâne marginalizată în fața influenței crescânde a influenceri și clerici radicali.
Întreaga strategie, alimentată de rețele de socializare și platforme de nișă, reușește să răspândească informații false, adesea în contextul războiului din Ucraina. De exemplu, unele publicații religioase false sustin că ajutorul pentru Ucraina este un păcat sau o risipă, iar temele legate de tehnologie sunt utilizate pentru a cultiva teama și nesiguranța.
Perspectiva generală indică o bătălie deja pierdută parțial de către Biserica Ortodoxă Română, ale cărei reprezentanți oficiali și-au pierdut competiția cu fluxul informațional generat de propagandă. Deși există încercări de a combate aceste influențe, monahii, clericii și influenceri radicali păstrează avantajul de a manipula valurile emoționale și a amplifica narativele pro-Rusia și antioccidentale, cu efecte pe termen lung asupra societății românești.
