După închiderea combinatului de îngrășăminte chimice Azomureș, în 2021, România s-a trezit cu o reducere semnificativă a capacității de a-și asigura propriile necesități agricole. În prezent, țara depinde tot mai mult de importurile de fertilizanți, condiție ce pune în pericol securitatea alimentară a milioane de români și a sectorului agricol, fundamentat pe aproape 9 milioane de hectare de teren arabil.
Închiderea Azomureș, un punct de cotitură pentru agricultura autohtonă
Situat în inima Moldovei, combinatul Azomureș, unul dintre cei mai mari producători de fertilizanți din Europa Centrală și de Est, a fost recent transformat într-un monument al industrializării agricole românești, după ce în 2021 producția a fost oprită definitiv din cauza dificultăților financiare și a costurilor ridicate de producție. În acea perioadă, guvernul anunța că procesul de închiderea a fost inevitabil, însă impactul asupra agriculturii românești s-a făcut simțit imediat.
Dincolo de simpla dispariție a unui mare jucător, închiderea stabilizează o serie de probleme structurale ale sectorului: dependența extremă de importurile de fertilizanți. În ultimii ani, această dependență a crescut cu peste 50%, iar România trebuie acum să caute soluții în alte părți pentru a-și asigura inputurile esențiale dacă nu vrea să-și compromită propria productie alimentară.
Dependenta crescută și riscurile pentru securitatea alimentară
Potrivit experților, fără fertilizanți produși local, fermierii români se confruntă cu o reducere a randamentelor și cu dificultăți în menținerea unei culturi sustenabile. Și dacă înainte, aproape 85% din nevoile de îngrășăminte erau acoperite local, acum importurile acoperă aproape întreaga cerere, cu costuri financiare tot mai mari în contextul instabilității pieței internaționale. În plus, perturbările din lanțul de aprovizionare și oscilările prețurilor la nivel mondial au transformat fertilizarea tradițională în o provocare tot mai costisitoare și imprevizibilă.
„România trebuie să găsească urgent soluții pentru a-și reconstrui autonomia în domeniul fertilizanților, pentru a evita ca această dependență să pună în pericol productia agricolă și, implicit, securitatea alimentară”, avertizează specialiștii din domeniu. În lipsa unei alternative locale, fermierii se văd nevoiți să plătească prețuri mai mari pentru inputuri, ceea ce duce la scăderea profitabilității și la diminuarea capacității de a extinde suprafețele cultivate.
Inițiative și perspective pentru relansarea sectorului
În condițiile actuale, autoritățile și sectorul privat caută soluții pentru a readuce în funcțiune plantațiile de fertilizanți din România sau pentru a dezvolta tehnologii de sintetizare locală. Este nevoie de sprijin pentru a revitaliza industrie, dar și de adaptarea strategiilor agricole pentru a reduce această dependență. În această direcție, proiecte de cercetare și inovare au fost lansate pentru a identifica alternative sustenabile, precum dezvoltarea unor fertilizanți organici sau biofertilizatori.
Pe termen mediu și lung, România trebuie să găsească echilibrul între reducerea dependenței de importuri și menținerea unui sector agricol competitiv. În timp ce provocările sunt multiple, apetitul pentru soluții locale și investițiile în cercetare pot oferi perspective pentru o agricultură mai rezistentă și mai independentă față de factorii externi.
Momentan, țara trebuie să-și reajustească strategia în domeniul fertilizanților dacă vrea să protejeze stabilitatea produselor agricole și să asigure o alimentație sigură pentru populație, într-un context global tot mai imprevizibil.
