Criza orezului în Europa: un sector în pericol de colaps din cauza costurilor, reglementărilor și concurenței externe
Sectorul orezului din Uniunea Europeană se află în pragul unei crize majore, avertizează organizațiile agricole și comerciale din regiune. Presiunile economice, normative și comerciale au ajuns să pună în pericol viabilitatea acestei industrii, care de-a lungul timpului a reprezentat o parte esențială a economiilor rurale din mai multe state membre. În contextul acestei situații, există tot mai multe voci care solicită intervenții politice urgente pentru a evita un dezastru economic și social major.
Costuri uriașe și reglementări stricate – motivația crizei
Creșterea costurilor de producție se află în centrul problemelor industriei orezului din Europa. Producătorii sunt constrânși să respecte cele mai stricte standarde de mediu și de siguranță alimentară impuse de Uniune, ceea ce a dus la o creștere semnificativă a cheltuielilor. „Producția de orez în Europa joacă un rol important nu doar în aprovizionarea cu aliment, ci și pentru economiile rurale, pentru ocuparea forței de muncă și pentru gestionarea mediului în anumite regiuni,” avertizează reprezentanții sectorului.
Un alt factor major care amplifică dificultățile este majorarea importurilor de orez cu tarife reduse sau zero, în baza acordurilor comerciale existente. În ultimele luni, importurile au ajuns la circa 1,7 milioane de tone anual, iar această influx masiv de produse ieftine face ca piața locală să devină tot mai dificil de sustinut pentru producătorii europeni. În plus, scăderea prețurilor la orezul nedecorticat afectează și mai mult profitabilitatea fermierilor, tensionând un sector deja fragil.
Protecția industriei și riscul de supraproducție
мembra organizației Copa-Cogeca subliniază că dezechilibrul dintre importuri și producția locală devine tot mai accentuat. În încercarea de a face față acestui context, unii producători europeni încearcă să se orienteze către soiurile Japonica, considerate mai stabile și mai apreciate de piață. Totuși, această strategie nu vine fără riscuri, întrucât pe termen lung poate duce la supraproducție și la un dezechilibru al pieței. „Dacă această tendință continuă, avem toate motivele să ne temem de apariția unei supraproducții chiar și în segmentul Japonica,” afirmă reprezentanții sectorului.
Un alt obstacol major îl reprezintă costurile crescute de producție, impuse de standarde de mediu din ce în ce mai exigente. În plus, inspectorii europeni cer o reanalizare a regulilor comerciale pentru a proteja mai eficient produsele autohtone. Reprezentanții sectorului spun că instrumentele existente pentru protejarea pieței locale trebuie adaptate la noile realități, deoarece, din cauza întârzierilor în reacție, riscă să fie penalizați de creșterea bruscă a importurilor.
Viitorul orezului european și contextul global
Criza europeană nu poate fi înțeleasă complet fără a avea în vedere și dinamica globală. India, cel mai mare exportator mondial, se confruntă cu probleme de logistică și creștere a costurilor, încontextul conflictului din Orientul Mijlociu și al tensiunilor geopolitice. Aproape 40% din exporturile globale de orez sunt asigurate de India, dar livrările către piețele precum Iran, un importat important al orezului indian, au fost întrerupte din cauza conflictelor. Aceasta creează nu doar incertitudine pentru piețele din Asia, ci și pentru Europei.
„Livrările de orez basmati din India către Iran s-au oprit de la începutul conflictului, ceea ce continuă să creeze o incertitudine majoră pentru sectorul orezului din India,” a declarat reprezentantul Asociației Exportatorilor de Orez din India.
Astfel, daunele generate de tensiuni geopolitice, împreună cu problemele interne ale Europei, ridică semne de întrebare asupra sustenabilității acestui sector în următorii ani. Pentru Europa, lipsa unor măsuri eficiente și adaptate la noile realități riscă să ducă la dispariția treptată a producției locale de orez, forțând dependența de importuri și afectând echilibrul economic și social al regiunilor. În timp ce autoritățile europene analizează planuri de reglementare, fermierii și industriei solicită o intervenție rapidă și sustenabilă pentru a salva un sector vital, al cărui viitor este din ce în ce mai incert.
