Condițiile de predare ale lui Manuel Noriega: o capitulare sub soarele Panamei
Manuel Noriega, fostul dictator al Panamei, s-a predat forțelor americane în 20 decembrie 1989, sub condiții nebănuite pentru un om care a fost cândva la putere. În fața echipelor de filmare ale postului ABC și ale Pentagonului, Noriega a cerut să fie imortalizat în uniformă militară, să poată da câteva telefoane și, cel mai important, să nu fie în cameră cu jurnaliștii. O ceremonie care ar fi marcat tranziția de la dictatură la democrație a fost umbrită de dorința de a menține modestia în fața milioanelor de telespectatori.
Dintr-un teren de fotbal al unei școli, Noriega a fost transportat cu un elicopter Black Hawk, zburând spre aeroportul Howard, iar apoi spre baza din Miami. Lângă el, agenții DEA se asigurau că fostul lider nu mai reprezenta decât un alt număr într-un sistem penitenciar. “Causa Justa”, cum a fost numită operațiunea, a fost un “succes”, conform președintelui George Bush senior.
Captivitatea și procesele din Statele Unite
Ajuns în SUA, Noriega a așteptat procesul timp de aproape doi ani. În septembrie 1991, a început o luptă legală ce a adus la tribunal martori care au descris povești despre traficul de droguri și crime organizate, susținând că Noriega era un stăpân al subteranelor. Pe 9 aprilie 1992, juriul l-a declarat vinovat și a ținut să sublinieze gravitatea faptele sale; condamnarea inițială de 40 de ani a fost redusă ulterior.
Era un contrast izbitor între viața de dictator și cea de deținut. Noriega a fost plasat într-o închisoare de securitate minimă, unde a avut parte de condiții relativ confortabile, dar sufletul său părea încă marcat de greutăți. “M-am întors la credință”, declara el atunci, găsind consolare în creștinism după o viață plină de violență și controverse.
O viață de exil: din Statele Unite în Franța
După ce a ispășit 17 ani în SUA, Noriega a fost trimis în Franța, unde a fost acuzat că a spălat bani prin bănci franceze. Războiul legal a continuat și în Europa, având ca rezultat o nouă condamnare de șapte ani. La o vârstă înaintată și cu sănătatea deteriorată, a fost plasat într-o închisoare de maximă securitate din Paris.
Când a ieșit pe porțile închisorii, Noriega părea mai mult un umil bătrân decât un fost lider de stat. Deși avea de suportat stigmatul trecutului său criminal, a reușit să obțină liberarea condiționată în 2011. Cu toate acestea, chemarea justiției din Panama nu a tăcut, iar fostul dictator s-a trezit din nou prins în gura sistemului legal, cerând extrădarea sa.
În cele din urmă, în 2011, Noriega s-a întors în Panama, unde a fost respectat chiar și de colegii cu care a împărtășit multe momente istorice. “Acasă”, dar cu un trecut greu de purtat, a încercat să-și înfrunte demonii.
Cererea de iertare și starea de sănătate
În ultima parte a vieții sale, Noriega a solicitat iertare pentru crimele comise în timpul regimului său. “Îmi cer scuze poporului panamez pentru suferințele mele”, a declarat într-un interviu, recunoscând impactul devastator al acțiunilor sale asupra națiunii. La 29 mai 2017, Noriega a decedat în urma complicațiilor cauzate de cancer, lăsând în urmă o eră tumultoasă.
Fără funeralii de stat, președintele Juan Carlos Varela a reamintit că trecutul său va rămâne un subiect controvesat, iar Noriega va fi, în continuare, un simbol al autoritarismului din America Centrală. Un om care, în ciuda regimului său de opresiune, a devenit o figură de referință în istoria recentă a regiunii.
