Președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, a încercat să liniștească tensiunile din țară, declarând, recent, că guvernul său face tot posibilul pentru a aborda criza economică și a răspunde protestelor care au cuprins Iranul în ultimele săptămâni. În timp ce problemele economice au fost catalizatorul principal pentru manifestații masive, discursul oficialilor iranieni continuă să fie marcat de un ton ambiguu, încercând să echilibreze între recunoașterea dreptului populației de a protesta și condamnarea acțiunilor violente asociate anumitor elemente „huligane” sau „teroriste”.
Criza economică și răspunsul oficialilor iranieni
Discursul oficialilor iranieni despre proteste survine într-un context în care economia țării se află sub presiunea sancțiunilor internaționale și a unei politici interne în care instabilitatea politică a agravat, în ultimele luni, dificultățile cu care se confruntă populația. Pezeshkian a subliniat faptul că “guvernul iranian îi ascultă pe protestatari” și că depune eforturi pentru a găsi soluții la criza economică, ce a condus la creșterea sărăciei și a nemulțumirii publice.
El a făcut o distincție clară între manifestanții care revendică dreptul la exprimare și cei pe care îi consideră responsabili pentru destabilizare: “Dreptul de a manifesta pe fondul furiei provocate de criza economică trebuie înțeles, însă huliganii și teroriștii care provoacă violențe nu trebuie tolerate.” În aceste declarații, liderii iranieni încearcă să lase de înțeles că, deși susțin libertatea de exprimare, sunt pregătiți să ia măsuri dure împotriva celor responsabili pentru acte violente.
Tensiuni și sensibilități în contextul protestelor
Protestele, suspectate de majoritatea experților ca fiind un rezultat direct al nemulțumirii populare față de criza economică prelungită, au devenit o sursă de gravă instabilitate în Iran. La nivel internațional, aceste manifestații sunt adesea interpretate ca un semn al unei posibile schimbări politice sau sociale, însă oficialii de la Teheran au rămas rezervați, accentuând că marea majoritate a protestatarilor sunt acoperiți de dreptul la liberă exprimare.
De-a lungul anilor, guvernul iranian a folosit cu măiestrie discursul despre “menținerea securității naționale” pentru a justifica acțiunile de reprimare, dacă este necesar. Ultimele declarații ale lui Pezeshkian confirmă această strategie: se vorbește despre dialog și despre găsirea unor soluții, dar și despre consolidarea controlului asupra situației, mai ales în situațiile în care protestele capătă o configurație mai agresivă sau sunt interpretate ca un semn de revoltă generalizată.
Contextul internațional și perspectiva de viitor
Problema economică persistă ca principala cauză a nemulțumirii populației iraniene, în condițiile în care sancțiunile internaționale subminează capacitatea guvernului de a asigura bunăstarea cetățenilor. În ultimele zile, comunitatea internațională și organismelor de drepturile omului li s-au alăturat voci din Iran care cer autorităților să permită exprimarea liberă a opiniei și să evite violența extremă.
Pe măsură ce protestele continuă, se intensifică și presiunea internă și externă pentru o soluție durabilă, care să combine reforme economice cu respectarea drepturilor civice fundamentale. Analistii avertizează însă că, în condițiile în care guvernul iranian păstrează o poziție fermă și retorica sa rămâne dominantă, orice ieșire de control ar putea duce la o escaladare a conflictului.
Chiar dacă recentul discurs al președintelui Pezeshkian încearcă să ofere o imagine de dialog și intenții de schimbare, realitatea de pe teren sugerează că tensiunile vor rămâne o problemă delicată pentru Iran în viitorul apropiat. Autoritățile par a fi conștiente de această vulnerabilitate, însă păstrează o linie de comunicare ambivalentă, sperând că dialogul și reformele vor putea liniști nemulțumirile publicului și vor preveni destabilizarea socială.
