Perturbarea severă a livrărilor de gaze naturale lichefiate din Qatar a declanșat cel mai grav scenariu de criză energetică de la începutul anului, după ce complexul Ras Laffan a fost atacat cu rachete iraniene. Operațiunile de intervenție în urma incidentului sunt în plină desfășurare, însă oficialii estimează că reluarea producției va dura între trei și cinci ani, cu un cost anual de 20 de miliarde de dolari. Impactul asupra piețelor globale de energie se anunță de durată, cu consecințe care vor resimți în următorii ani atât în Europa, cât și în Asia.
Săpunul de gaz în pericol: Ras Laffan, un colos industrial în criză
Complexul Ras Laffan, un pilon central al securității energetice a Qatarului, a fost serios avariat după un atac cu rachete balistice, atribuibil Iranului. Zona industrială, unde se află cele mai mari unități de lichefiere a gazului, a fost zguduită, iar resturile fumegânde ale facilităților au devenit imaginea unui sector de bază în alimentarea globală cu GNL.
În mod normal, Ras Laffan furnizează aproximativ o cincime din gazul natural lichefiat la nivel mondial. Zona ocupa o suprafață de aproape trei ori mai mare decât Parisul și găzduia, până acum, cele mai moderne și complexe instalații de rafinare și lichefiere. Face parte din infrastructura critică pentru piețele de energie, fiind moneda de schimb a Qatarului pentru cele mai mari companii și state.
Reprezentanții QatarEnergy, compania de stat care operează instalațiile, au anunțat că reparațiile vor dura între 3 și 5 ani, cu un cost estimat la 20 de miliarde de dolari anual, din cauza nivelului de deteriorare. În plus, această situație forțează compania să-și reducă sau să suspende unele contracte pe termen lung, afectând piețele din Europa, Asia și Europa de Nord.
Criza alimentării și evoluția prețurilor: un impact de proporții
Deja, piețele mondiale de energie resimt efectele acestor atacuri. În Europa, prețurile gazelor naturale au crescut cu peste 30% după anunțul avariilor, iar în plus, acestea s-au dublat față de începutul invaziei Rusiei în Ucraina, în 2022. Comercianții fiind prizonieri ai unei incertitudini ekstrem de ridicate, și petrolul a urcat aproape de 119 dolari pe baril, reflectând temerea unei penurii majore.
„Este un scenariu de coșmar. Lunile următoare vor reprezenta un adevărat măcel pentru importatorii de gaze”, afirmă Laurent Segalen, expert în energie. Proposalurile pentru extinderea Ras Laffan și înlocuirea gazului lipsă în alte regiuni sunt afectate de operațiuni complicate și de riscuri politice majore, în special pentru gazele din Rusia.
Cât timp va dura recuperarea?
Experții avertizează că reluarea normală a producției în Qatar va necesita mult mai mult timp decât s-a estimat inițial. În trecut, s-a vorbit despre 40 de zile pentru refacerea capacităților, însă noile estimări indică o perioadă mult mai lungă. Unul dintre motivele principale este dificultatea de a repune în funcțiune echipamente extrem de specializate pentru răcirea gazului în stare lichidă.
„Este improbabil ca Qatarul să revină rapid la nivelul de dinainte”, susține Tom Marzec-Manser, de la firma de consultanță Wood Mackenzie. În plus, planurile de extindere a Ras Laffan, prevăzute pentru acest an și anul viitor, sunt acum puse în așteptare, ceea ce va accentua criza pe termen lung.
Perspectiva unei diviziuni energetice globale
Europa, care și-a redus dependința de gazele rusești, devine vulnerabilă în fața acestei situații de criză. În condițiile în care gazul din Qatar nu va mai fi disponibil în termen scurt, statele europene vor fi nevoite să lupte pentru ultimele cantități limitate de GNL, concurând cu marii consumatori din Asia.
Un oficial de la bankingul specializat în energie a subliniat: „Lunile următoare vor fi un adevărat măcel pentru importatorii de gaze”. În acest context, opiniile politicienilor sunt împărțite, fiind discutate măsuri precum relaxarea interdicțiilor privind gazele rusești, în încercarea de a umple golurile din rezerve. Între timp, Moscova pare mai dornică ca niciodată să își mențină poziția în piața energetică globală.
Pentru multe țări din Asia de Sud-Est, reducerea aprovizionării din Golf înseamnă raționalizarea producției, dacă nu chiar închiderea unor situri industriale. Cu o diviziune în curs între țările care încă mai au resurse și cele care se confruntă cu penurii, lumea energiei își croiește o nouă traiectorie, în care lipsa de gaz devine o realitate de durată.
