Liderul grupului senatorial al AUR, Petrișor Peiu, acuză Comisia Europeană de incompetență în gestionarea politicilor energetice și avertizează asupra efectelor devastatoare ale diferenței uriașe de prețuri la gaze între UE și SUA, ca urmare a crizei din Iran. Situația devine tot mai critică, iar economiile europene și industriile dependente de gaze resimt din plin aceste influențe, în contextul unei crize energetice fără precedent.
Diferențele de prețuri: o problemă de competitivitate pentru UE
Potrivit declarațiilor sale, Petrișor Peiu arată că, după izbucnirea conflictului din Iran, prețul gazului în Uniunea Europeană a crescut dramatic, ajungând aproape de șase ori mai mare decât cel din Statele Unite. În ultimele săptămâni, diferența de preț a fost clar vizibilă: dacă gazul american fluctua între 2,77 și 3,17 dolari per MMBTU (echivalent cu aproximativ 8,12 și 9,28 euro/MWh), în Europa prețurile au urcat de la un minim de 29,3 euro/MWh la un maxim alarmant de 62,76 euro/MWh, stabilizându-se ulterior în jurul valorii de 53,59 euro/MWh. În aceste condiții, raportul de diferență al prețurilor a devenit dramatic, aproape de două ori mai mare decât a fost înainte deConflictul Iranului.
„Evoluția din ultima săptămână a prețului gazului american: de la un minim de 2,77 dolari/MMBTU la un maxim de 3,17 dolari/MMBTU. Evoluția prețului gazului european în ultima săptămână: de la un minim de 29,3 euro/MWh la un maxim abrupt de 62,76 euro/MWh și acum o stabilizare la 53,59 euro/MWh. Și mai simplu: înainte de războiul din Iran, gazul era de trei ori și jumătate mai scump în UE decât în SUA. Acum este de aproape șase ori mai scump,” a declarat Peiu, cu o clarificare dureroasă a situației actuale.
Europa, dependenta în mod strategic de gaze pentru industrie și încălzire, se confruntă cu o criză a costurilor care amenință competitivitatea economică și stabilitatea socială. Industriile cele mai afectate sunt cele chimice și petrochimice, care consumă circa 32% din gazele naturale utilizate în Europa, dar și sectorul construcțiilor cu produse precum ciment, sticlă sau ceramică, care reprezintă 13%. Industria alimentară și rafinăriile de petrol și-au intensificat și ele considerabil consumul, la fel și metalurgia și sectorul de hârtie, toate fiind direct dependente de prețul stabilit pe piața mondială.
Impactul asupra industriilor și perspectivele viitoare
Peiu o întreabă retoric dacă există, în mod structural, o limită a diferenței de preț care să nu afecteze în mod grav economia europeană: „Oare de câte ori ar trebui să fie gazul mai scump în UE decât în SUA pentru a putea să priceapă și Comisia Europeană ceva din economie și competitivitate?”Răspunsul, în contextul actual, pare clar: diferența de prețuri acutizează problemele de competitivitate și forțează companiile europene să caute alternative sau să reducă consumul, deși opțiunile sunt limitate.
Cei mai afectați sunt consumatorii casnici, pentru care încălzirea în sezonul rece devine un adevărat coșmar financiar, însă impactul se resimte și pe plan industrial, unde costurile de producție devin imposibil de suportat pentru anumite sectoare. Guvernele europene sunt sub presiune să găsească soluții, însă răspunsurile până acum par ezitante sau insuficiente, iar criza continuă să se adâncească.
Perspective și posibilități de recuperare
Dacă oficialii europeni nu vor reuși să implementeze măsuri eficiente, criza va avea repercusiuni pe termen lung. Investițiile în diversificarea surselor de energie, stimularea producției interne și reducerea dependenței de gazele externe dobândesc o importanță extremă. Întrebarea rămâne dacă Uniunea Europeană, sub presiunea crizei energetice, va reuși să-și arate capacitatea de adaptare și solidaritate.
În timp ce piețele continuă să fluctueze, iar prețurile rămân instabile, singurele certitudini sunt creșterea costurilor și dificultățile economice. Potențialele politici de compensare și măsurile paliative pot amâna, dar nu vor rezolva problema fundamentală a distorsiunilor create de această criză energetică. Rămâne de văzut dacă, în următoarele luni, forțele convergente ale pieței și ale politicii vor putea stabiliza situația și vor putea readuce prețurile la un nivel acceptabil pentru economia europeană.
