Păsările care investesc mai multă energie în reproducere trăiesc mai puțin, arată un studiu recent. Cercetătorii de la University of Exeter din Anglia au descoperit că femelele de prepelițe japoneze care depun ouă mai mari, și implicit investesc mai multe resurse în dezvoltarea puilor, îmbătrânesc mai repede și au o durată de viață mai scurtă. Această cercetare susține o teorie fundamentală a evoluției: efortul reproductiv intens are un cost, scurtând viața.
Legătura dintre reproducere și speranța de viață
Studiul a fost realizat prin selecție artificială, împărțind prepelițele în două grupuri. Unul a fost selectat pentru a depune ouă mai mari, celălalt pentru ouă mai mici. Deoarece prepelițele nu oferă îngrijire parentală după eclozare, principala investiție a femelelor este energia depusă în ouă. Rezultatele, observate după cinci-șase generații, au fost clare: femelele cu ouă mari au îmbătrânit mai rapid și au trăit cu aproximativ 20% mai puțin decât cele cu ouă mici.
Acest fenomen se datorează modului în care organismul alocă resursele limitate. Ori investește în reproducere, ori în „întreținerea” proprie. Cercetări anterioare au arătat că păsările care investesc mai mult în ouă au capacitate mai redusă de reparare celulară și un sistem imunitar mai slab.
Mecanismul îmbătrânirii accelerate
Explicația stă în echilibrul fragil al organismului. Investiția majoră în reproducere, în detrimentul „reparației” și întreținerii propriului corp, duce la îmbătrânire accelerată. Cercetătorii au observat că în ultima generație analizată, femelele care produceau ouă mari au avut o durată medie de viață de 595 de zile, comparativ cu 770 de zile pentru cele cu ouă mici.
Deși masculii trăiesc, în general, mai mult, studiul nu a putut stabili efectele selecției asupra longevității lor.
Implicații și perspective
Potrivit cercetătorilor, studiul oferă dovezi clare că există variații genetice semnificative atât în efortul reproductiv, cât și în ritmul de îmbătrânire. Aceste trăsături sunt strâns legate și pot evolua rapid. Această cercetare reprezintă o confirmare a unei teorii evoluționiste fundamentale, demonstrând, prin selecție artificială, compromisul inevitabil dintre reproducere și durata de viață.
Studiul a fost publicat în revista Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences.
