O mărturisire emoționantă a soției legendarului antrenor, Neli Lucescu, la priveghiul de pe Arena Națională a readus în prim-plan o legătură specială: cea dintre Mircea Lucescu și idolul tinereții sale, Ion Pârcălab. „Mircea îmi spunea mereu că dumneavoastră ați fost idolul lui”, a spus Neli Lucescu, deschizând o fereastră către începuturile „Il Luce” în fotbal. Moartea lui Mircea Lucescu a lăsat în urmă nu doar un gol imens în fotbalul românesc, ci și o colecție de povești definitorii pentru o întreagă epocă.
Idolul din umbră: Ion Pârcălab, modelul lui Mircea Lucescu
Ion Pârcălab, acum în vârstă de 84 de ani, a rememorat momentele cruciale ale relației sale cu cel care avea să devină unul dintre cei mai mari antrenori din Europa. „Așa este, eu și Mircea Lucescu am fost foarte buni prieteni. De când a venit la Dinamo București l-am luat pe lângă mine. L-am apărat mereu, l-am susținut, i-am spus să aibă încredere în el”, a povestit „Săgeata din Carpați”.
Pârcălab își amintește de diferența de statut dintre el și tânărul Lucescu. „Eu când am venit Dinamo, chiar dacă aveam 19 ani, jucasem în Divizia A la UTA, devenisem internațional. Eram mai bun decât cei care erau la Dinamo. În timp ce Lucescu a venit din Divizia B, de la Știința București, nu spunea nimic. Chiar și mie mi s-a mai întâmplat la început să-mi spună unul mai bătrân să-i car echipamentul”, a explicat Ion Pârcălab, detaliind o perioadă în care ierarhiile în vestiar erau clare.
Din sărăcie spre succes: o prietenie cimentată de ambiție
Dincolo de teren, legătura dintre Mircea Lucescu și Ion Pârcălab a fost consolidată de o realitate comună: lipsurile din copilărie. „Ne-am apropiat ușor pentru că ambii proveneam din familii sărace. Am fost de câteva ori și acasă la el, în Apărătorii Patriei, unde stăteau înghesuiți într-o cameră, cu wc-ul în curte și cu apă de la fântână. Mircea Lucescu a fost foarte inteligent și îi plăcea enorm fotbalul. A vrut să-și depășească condiția și a reușit prin munca lui să-și facă o carieră de excepție. Nu a cedat niciodată indiferent prin ce greutăți a trecut”.
Concurența pentru un loc în echipă nu i-a despărțit, ci l-a motivat pe Mircea Lucescu să evolueze. „Chiar dacă era concurent pe post cu mine și îi plăcea să joace extremă dreapta, cu numărul 7, știa că eu sunt titular și și-a perfecționat lovirea mingii cu piciorul stâng pentru a juca extremă stânga. Acolo se vedea că are loc”, a rememorat Ion Pârcălab, subliniind ambiția lui Lucescu.
Un transfer ratat și un regret
Un moment mai puțin cunoscut, dar extrem de relevant pentru relația dintre cei doi, s-a petrecut în Franța, la Nîmes Olympique. Pe 5 ianuarie 1974, la meciul de retragere al lui Ion Pârcălab, acesta i-a invitat pe Mircea Lucescu și Cornel Dinu. Pârcălab chiar i-a predat lui Lucescu tricoul său cu numărul 7.
Prietenia cu Pârcălab a facilitat negocierile, un contract pe doi ani fiind pregătit pentru Mircea Lucescu. Transferul nu s-a concretizat însă niciodată. Versiunile vremii vorbesc despre probleme birocratice, dar și despre un context politic mai larg. Posibil, Lucescu era considerat „prea important” pentru a fi lăsat să plece. Ion Pârcălab a regretat mai târziu faptul că nu l-a sfătuit pe Lucescu să nu accepte oferta de a antrena echipa națională, considerând că acesta merita o viață mai liniștită.
