Primul test pentru noul primar general al Bucureștiului, Ciprian Ciucu, se profilează a fi o provocare de proporții în contextul în care conturile Municipalității sunt aproape goale, iar problemele de fond și structura politico-administrativă nu pot fi ocolite. Lucru dezvăluit deja prin semnalele de alarmă trase în ultimele zile, acest moment prompt de regândire a gestionării societăților publice din Capitală pare, de pe acum, să devieze spre un acord de tip „luptă pentru supraviețuire”, în condițiile în care secvența bugetară și gestionarea resurselor sunt complet blocate.
## Subfinanțarea și riscul invocării insolvenței ca soluție
Ciprian Ciucu nu s-a ferit să recunoască, încă din primele zile, dificultățile cu care se confruntă societatea de transport bucureșteană, STB, unde a constatat o creștere alarmantă a cheltuielilor, în special față de mandatul Gabrielei Firea. În cadrul unei intervenții la Digi24, edilul a anunțat că va demara un audit extern pentru a identifica exact cauzele creșterii explozive a cheltuielilor, în condițiile în care serviciile de transport par a fi tot mai prost administrate, deși, paradoxal, cererea publicului nu se schimbă.
Declarațiile sale sugerează o situație critică: cheltuielile de funcționare s-au dublat, iar datoriile societății au explodat, lucru ce ar putea duce, dacă nu se va interveni radical, la impasuri financiare precum insolvența. În contextul în care investirea în servicii de calitate, modernizare sau eventuale investiții lipsesc cu desăvârșire, această soluție pare să fie ultima instanță pentru a opri risipa de fonduri publice, dacă sindicatele și managementul societății nu vor fi de acord cu restructurări dure.
## Rețeaua de influență și nepotismul în aparatul administrativ
Pe lângă dificultățile financiare evidente, un alt punct nevralgic pare să fie administrația societății de transport bucureșteană. Se vorbește tot mai des despre o „elefanț de corupție” în biroul lui Ciprian Ciucu, explicată mai ales prin legăturile netransparente ale celor numiți în funcții cheie. Surse din interior confirmă că Andrei Dinculescu-Bighea, actualul director general al STB, susținut de PNL, și-ar fi plasa fratele în fruntea Direcției de Achiziții, ceea ce ar conferi o control total asupra achizițiilor, chiar și pentru cele mai mici, precum consumabilele de birou.
Este de notorietate că aceste practici nepotiste sunt în viață de ani buni, fiind izvor de conflicte de interese și risipă a fondurilor. În același context, fratele viceprimarului PSD, Adrian Vighenciu, este angajat tot în cadrul serviciului de achiziții, pe un post de consilier juridic, ceea ce întărește percepția unei „mari familii” politice, departe de principiile transparenței și ale gestionării corecte a resurselor.
## Situația parcului auto și efectul achizițiilor discutabile
Un alt capitol sensibil îl reprezintă starea tehnică a autobuzelor Otokar, achiziționate în urmă cu câțiva ani de către administrația Firea. Vehiculele, considerate de specialiști de calitate discutabilă, au ieșit deja din perioada de garanție fără ca societatea să fi implementat un plan coerent de mentenanță. La scară mică, această neglijență se traduce prin frecvente defecțiuni și costuri mari de reparații, iar șoferii evită autobuzele turcești din cauza comportamentului sprinten, atrăgând atenția că, în aceste condiții, piesele de schimb se consumă rapid, iar multe vehicule circulă fără asigurare CASCO.
Sistemul de achiziții și întreținere pare să fie unul manipulabil, cu interese ascunse, după cum indică și controalele interne anterioare, ce documentează furturi de motorină din autobaze. La autobaza Ferentari, de exemplu, au fost înregistrate pierderi enorme cauzate de supraconsumul de motorină, semnalate ca rezultatul unui sistem de favoritisme și chiar a unor greve organizate pentru a proteja aceste practici.
Cu toate aceste probleme, gestionarea societăților de transport pare a fi mai mult o arenă de interese politice și de clan, decât un serviciu de utilitate publică. Salariile excesive ale conducătorilor și grilele de bonusuri, uneori duble față de cele ale unui angajat obișnuit, accentuează percepția unei administrații nepăsătoare de nevoile reale ale bucureștenilor. Recent, salariile directorului tehnic, în ciuda scandalurilor, au fost plafonate, dar impactul asupra serviciului rămâne mic, dacă nu nule, într-o societate unde controlul și transparența sunt aproape inexistent.
În timp ce bugetul orașului se zgârie de lipsa banilor pentru investiții majore, Ciprian Ciucu pare decis să ia decizii radicale, precum intrarea în insolvență, pentru a putea restructura această structură complicată a transportului public. Într-un oraș în care poluarea și traficulul sunt crescând, și în care mobilitatea cetățenilor depinde de o societate publică coruptă și nepotizată, perspectiva unui astfel de scenariu reprezintă nu doar un risc, ci și un semnal clar al necesității de a reformula complet modul în care se administrează resursele capitalei.
