Vicepremierul Oana Gheorghiu a prezentat un prim bilanț structurat al reformei companiilor de stat, subliniind că obiectivul principal este de a pune capăt risipei și ineficienței. Potrivit oficialului, România are peste 1.500 de companii de stat, multe dintre acestea acumulând pierderi istorice de aproximativ 14 miliarde de lei. Suma, spune Gheorghiu, ar fi fost suficientă pentru a construi mai multe spitale regionale.
O analiză inițială s-a concentrat pe un portofoliu pilot de 22 de companii. Acestea au înregistrat datorii bugetare de circa 4,2 miliarde de lei și pierderi nete de aproximativ 1,12 miliarde de lei într-un singur an. Vicepremierul a descris aceste companii drept „adevărate găuri negre pentru economia României”, evidențiind costurile directe pe care le generează pentru contribuabili.
Șase direcții de acțiune pentru companiile de stat
Guvernul propune o clasificare clară a companiilor și măsuri diferențiate. Companiile de infrastructură critică, cum ar fi ELCEN, Oil Terminal și CFR SA, vor beneficia de investiții și reforme de guvernanță. Pentru societățile cu rol strategic, precum Avioane Craiova sau Romaero, sunt necesare decizii interministeriale privind viitorul lor.
Pentru companiile cu potențial de transformare, precum CNCIR, se are în vedere alinierea la modele europene. CFR Călători, Metrorex și TAROM vor trece prin procese de restructurare, posibil cu sprijin european. Fuziuni și absorbții sunt planificate pentru entități precum Telecomunicații CFR sau Tipografica Filaret. O ultimă categorie vizează ieșirea din portofoliu, prin lichidare.
Exemplul Petrotrans: falimentul care durează de aproape două decenii
Un exemplu concret al blocajelor sistemului este compania Petrotrans, aflată în faliment din 2007. Gheorghiu a menționat că, în acești ani, singurii care au beneficiat financiar au fost lichidatorii și contabilii. Procedura de lichidare a fost tergiversată timp de aproape 19 ani, perioadă în care statul a acumulat costuri suplimentare.
Mai mult, din cauza faptului că societatea nu a fost radiată, statul plătește în continuare, din 2015, peste 29.000 de euro anual pentru conducte care există doar pe hârtie. Un aspect agravant a fost reprezentat de o contestație depusă de o instituție a statului, care a întârziat lichidarea cu aproximativ șapte ani.
Vicepremierul a subliniat că astfel de situații persistă și în cazul altor companii aflate de mult timp în insolvență, precum Remin și Minvest. Pentru acestea, Guvernul va implementa un calendar clar de intervenție.
În următoarele 30 de zile, este planificată analiza unui nou val de companii, pe baza unor criterii legate de importanța strategică și situația financiară.
Oana Gheorghiu a concluzionat că statul trebuie să devină un acționar responsabil, care previne apariția falimentului sau a insolvenței, nu unul care intervine abia după ce companiile ajung în aceste situații.
