O nouă cercetare arată că genetica joacă un rol mult mai important în longevitatea umană decât se credea anterior, rescriind modul în care oamenii de știință înțeleg îmbătrânirea. Un studiu recent, publicat în revista Science, sugerează că genele pot fi responsabile pentru aproximativ jumătate din diferențele privind durata de viață a oamenilor.
Genele, un factor major în durata vieții
De ani de zile, oamenii de știință au considerat că mediul și hazardul sunt principalii factori care influențează durata de viață, genetica având doar un rol minor. Studiul efectuat de Institutul Weizmann schimbă această perspectivă. Cercetătorii au analizat baze de date extinse despre gemeni, inclusiv gemeni crescuți separat, și au folosit simulări inovatoare pentru a filtra decesele cauzate de accidente și alte cauze externe.
Estimările anterioare sugerau că factorii genetici explicau doar aproximativ 20 până la 25 la sută din diferențele de durată a vieții. Unele studii plasau cifra chiar sub 10 la sută. Noua cercetare, însă, arată că genetica poate reprezenta aproximativ jumătate din variația duratei de viață a omului, cel puțin dublul estimărilor anterioare. Studiul a fost condus de Ben Shenhar, din laboratorul profesorului Uri Alon de la Departamentul de Biologie Celulară Moleculară al Institutului Weizmann.
Cum au ajuns cercetătorii la aceste rezultate?
Echipa de cercetare a analizat trei baze de date extinse despre gemeni din Suedia și Danemarca. Pentru prima dată în acest tip de cercetare, au inclus și date de la gemeni crescuți separat. Aceasta a permis o mai bună separare a influențelor genetice de cele de mediu. Cercetătorii au descoperit că estimările anterioare erau denaturate de ceea ce oamenii de știință numesc mortalitate extrinsecă. Aceasta include decesele cauzate de accidente, infecții și factori de mediu.
Pentru a depăși această dificultate, echipa a creat o nouă abordare analitică. Au folosit modele matematice împreună cu simulări de gemeni virtuali pentru a distinge decesele cauzate de îmbătrânire de cele cauzate de factori externi. Prin filtrarea acestor influențe exterioare, cercetătorii au descoperit un semnal genetic mult mai puternic decât cel recunoscut anterior. Rezultatele se aliniază cu observațiile din alte trăsături umane complexe și din studiile pe animale.
Implicații importante pentru cercetare
Dacă genetica joacă un rol mai mare decât s-a presupus, acest lucru întărește argumentele pentru cercetarea genelor specifice care influențează durata de viață. „Timp de mulți ani, s-a crezut că durata de viață umană este modelată aproape în întregime de factori negenetici, ceea ce a dus la un scepticism considerabil cu privire la rolul geneticii în îmbătrânire și la fezabilitatea identificării determinanților genetici ai longevității”, spune Shenhar. „În schimb, dacă ereditatea este ridicată, așa cum am arătat, acest lucru creează un stimulent pentru a căuta variante de gene care prelungesc durata de viață, pentru a înțelege biologia îmbătrânirii și, potențial, pentru a o aborda terapeutic.”
