O echipă internațională de oameni de știință a descoperit că apa de pe Lună s-a acumulat, cel mai probabil, lent de-a lungul a miliarde de ani, și nu în urma unui singur eveniment major. Descoperirile, publicate în revista Nature Astronomy, aruncă o nouă lumină asupra misterului apei lunare care îi preocupă pe cercetători de zeci de ani. Ele sugerează o istorie mai complexă a modului în care Luna a primit apa.
Misterul gheții lunare
Observațiile din misiunile NASA și din alte surse au sugerat existența apei pe Lună, sub formă de gheață, în craterele întunecate din apropierea Polului Sud lunar. Însă modul în care această gheață a ajuns acolo și de ce este prezentă doar în anumite cratere a rămas o enigmă. Noul studiu elimină posibilitatea ca apa să fi fost adusă brusc, de exemplu, prin impactul unei comete uriașe.
Cercetătorul Paul HAYNE, de la Universitatea Colorado Boulder, a declarat că cele mai vechi cratere lunare par să dețină cele mai mari cantități de gheață. Aceasta sugerează o acumulare continuă de apă pe durata a 3-3,5 miliarde de ani. Apa de pe Lună ar putea fi o resursă valoroasă pentru viitorii exploratori spațiali. Apa potabilă și combustibilul de rachetă ar putea fi produse prin exploatarea gheții.
Surse posibile pentru apa lunară
Studiul nu indică cu exactitate
Indiferent de origine, gheața pare să se fi acumulat în așa-numitele „capcane reci”, cratere aflate în umbră permanentă, unde temperaturile sunt extrem de reduse. Echipa de cercetare a analizat datele despre temperatura suprafeței lunare și a utilizat simulări computerizate pentru a studia evoluția craterelor și a estima unde s-ar fi acumulat cele mai mari cantități de gheață.
Următorii pași pentru explorarea lunară
Cercetătorii au remarcat faptul că înclinația Lunii față de Pământ s-a schimbat în timp, ceea ce înseamnă că unele cratere care astăzi sunt în umbră nu au fost întotdeauna protejate de soare. Coroborând aceste simulări, echipa a identificat craterele cele mai vechi și cele mai întunecate, locuri unde s-au observat cele mai mari semne de prezență a gheții. Craterul HAWORTH, situat lângă Polul Sud, este un exemplu relevant, fiind în umbră de peste 3 miliarde de ani.
Pentru a confirma aceste rezultate, sunt necesare observații mai detaliate. HAYNE dezvoltă un nou instrument, Lunar Compact Infrared Imaging System (L-CIRiS), pe care NASA intenționează să îl trimită pe Lună, în apropierea Polului Sud. Studiul a dezvăluit un nou aspect despre istoria apei lunare, iar analiza probelor colectate direct de pe Lună va fi esențială pentru elucidarea completă a misterului.
