Cercetătorii elvețieni au dezvoltat un material de construcție revoluționar, realizat din rumeguș și un mineral cu proprietăți remarcabile de ignifugare. Noul compozit, prezentat recent, ar putea reprezenta o alternativă sustenabilă și ecologică la materialele tradiționale folosite în amenajările interioare.
Un nou material de construcție din rumeguș și struvit
Echipa de cercetare, formată din experți de la Universitatea Tehnică ETH Zurich și de la institutul de cercetare Empa, a valorificat potențialul mineralului struvit, un fosfat de amoniu și magneziu incolor. Prin utilizarea unei enzime extrase din semințele de pepene verde, aceștia au controlat procesul de cristalizare al struvitului, obținând astfel un material rezistent la foc și reciclabil.
Procesul de fabricație implică amestecarea rumegușului cu struvitul și enzima, urmată de presarea amestecului într-o matriță. După două zile, materialul compozit este scos și lăsat la uscat. Rezultatul este o placă rezistentă, cu proprietăți de incombustibilitate similare cu cele ale plăcilor aglomerate pe bază de ciment, dar cu o amprentă de carbon semnificativ mai mică.
Proprietățile unice ale noului compozit
Unul dintre principalele avantaje ale acestui material este capacitatea sa de a rezista la foc. Când este expus la temperaturi ridicate, struvitul se descompune, eliberând vapori de apă și amoniac. Acest proces absoarbe căldura și reduce propagarea flăcărilor, creând un efect de răcire. Testele efectuate au demonstrat că materialul formează un strat protector de material anorganic și carbon, care împiedică extinderea incendiului.
Mai mult, materialul este reciclabil. Poate fi mărunțit și încălzit, permițând separarea componentelor sale și reutilizarea lor. Cercetătorii subliniază că struvitul ar putea fi obținut din stațiile de epurare a apelor uzate, unde se acumulează adesea, rezolvând o problemă de mediu și oferind o sursă de materie primă.
Perspectivele de viitor și potențialul produsului
Ronny Kursteiner, coordonatorul studiului, afirmă că „panourile din rumeguș și struvit se protejează, practic, singure”. Cercetătorii intenționează să continue optimizarea procesului de producție pentru a reduce costurile.
Struvitul este mai scump decât lianții polimerici sau cimentul, dar valorificarea depozitelor existente de la stațiile de epurare ar putea contribui la reducerea costurilor și la sprijinirea economiei circulare în sectorul construcțiilor.
