Deputatul USR Claudiu Năsui a criticat dur modul în care statul român gestionează companiile, atrăgând atenția asupra diferențelor majore dintre două șantiere navale din țară. Postarea sa pe Facebook a scos în evidență contrastul dintre performanța Damen Shipyards Galați și falimentul Damen Shipyards Mangalia, ambele operând în aceleași condiții economice.
Problemele Administrării Companiilor de Stat
Năsui a subliniat că diferența dintre cele două șantiere navale nu este legată de angajați sau de piață, ci de modul de administrare. El a pus întrebarea cheie: „De ce a dat faliment Damen Mangalia în timp ce Damen Galați nu doar că e pe profit, dar tocmai a produs primul «port-drone» din Europa?”
Deputatul a explicat că, în timp ce Damen Galați funcționează într-un mediu privat, Damen Mangalia a fost administrată de stat. Această diferență majoră a condus la rezultate diametral opuse. Năsui a mai acuzat numirile politice făcute în consiliile de administrație ale companiilor de stat.
Acumularea Pierderilor și Lipsa Investițiilor
Un punct central al criticii lui Năsui a fost modul în care statul se implică și gestionează companiile. El a acuzat numirile politice că au favorizat interesele personale în detrimentul dezvoltării companiilor. „Au pus acolo diverși idioți cu carnet de partid… și au fost invariabil interesați mai degrabă de căpușare prin diverse firme decât de bunăstarea companiei.”, a scris parlamentarul USR.
Aceste practici, a subliniat Năsui, au dus la lipsa investițiilor pe termen lung, ceea ce a contribuit la falimentul șantierului naval. El a comparat situația cu cea din mediul privat, unde investițiile sunt direct legate de profit. „Investițiile acolo erau 100% private. Dacă mergea bine activitatea, investitorii ieșeau pe profit. Dacă nu, sufereau pierderi.”, a notat Năsui.
Contribuabilii, Cei Care Suportă Pierderile
Deputatul a mai criticat faptul că pierderile companiilor de stat sunt suportate de contribuabili. El a ridicat problema responsabilității, subliniind că politicienii nu suportă consecințele financiare ale deciziilor lor, ci contribuabilii.
Analiza lui Claudiu Năsui scoate în evidență o problemă persistentă: modul în care statul tratează companiile în care este implicat.
