Misterul navei H.L. Hunley, primul submarin din istorie care a scufundat o navă de război inamică, a fost recent elucidat de cercetările științifice moderne. Timp de peste un secol, istorici și arheologi s-au întrebat de ce echipajul alcătuit din opt oameni nu a încercat să se salveze după ce ambarcațiunea a învins în lupta cu USS Housatonic, în 1864. În urma studiilor recente, explicația a devenit clară: echipajul nu a avut nicio șansă de a supraviețui în urma exploziei torpilei, iar moartea lor a fost aproape instantanee.
Descoperirea momentului dezastrului
Submarinul H.L. Hunley, confederat, a fost descoperit la suprafață în anul 2000. La acea vreme, arheologii au făcut o descoperire care a contrazis așteptările legate de modul în care s-a produs tragedia. În loc de o scenă de haos, cu membri ai echipajului care se agățau de trape sau încercau să se elibereze, trupurile oaspeților au fost găsite exact la posturile lor, nemișcate. Revista Smithsonian a remarcat că fiecare om fusese aşezat liniștit, ceea ce sugera o resemnare prematură și lipsa unei încercări de a se salva.
Imaginea a fost completată de schițele elaborate după planurile realizate de W.A. Alexander, coordonator al construcției navei, care au fost publicate de U.S. Naval History and Heritage Command. Acestea prezintă un interior detaliat, unde membrii echipajului păreau să fi murit predându-se în fața tragicului soartei.
Ce a dezvăluit știința modernă despre moartea echipajului
Abia în urma unui studiu din 2017, realizat de Universitatea Duke, s-a clarificat modul în care a decedat echipajul Hunley. Cercetarea, condusă de cercetătoarea Rachel M. Lance, a folosit modele la scară și simulări pentru a înțelege efectele exploziei torpilei, atașată navei cu o bară de câțiva metri în față.
Rezultatele studiului arată că explozia provocată de torpila cu praf de pușcă a generat o undă de șoc secundară, care a trecut prin corpul navei. Această undă a avut efecte fatale imediate asupra membrilor echipajului, distrugându-le țesuturile moi și provocând traume grave la nivelul plămânilor și creierului. În consecință, cei aflați în interior nu s-au aflat într-o luptă sau în încercarea de a se salva. Ei și-au pierdut viața înainte să realizeze ce s-a întâmplat.
Desenele realizate după schițele lui W.A. Alexander indică faptul că unda de șoc a fost suficient de puternică pentru a ucide echipajul aproape instantaneu, fără ca aceștia să aibă vreme pentru a se îneca sau a se lupta pentru viețile lor. Așadar, moartea lor nu a fost rezultatul unei scufundări lente, ci al unei traume fatale date de propriul lor armament.
Impactul asupra istoriei navalului
Această cercetare clarifică și o enigmă majoră privind modul în care s-au produs decesele în timpul primului război civil american, în cazul navei Hunley. În ciuda faptului că echipajul fusese descris de către locotenentul George E. Dixon drept „cel mai bun pe care l-am văzut vreodată”, soarta lor fusese pecetluită de propria tehnologie.
De asemenea, această descoperire ridică întrebări despre modul în care se pot înțelege și interpreta scenele din epocă, precum și despre modalitatea de a evalua pericolele tehnologiei militare timpurii.
O astfel de cercetare reprezintă un pas important pentru muzeografi și istorici, oferindu-le o perspectivă mai clară asupra unui moment marcant din istoria navalului. În timp ce navele moderne dispun de sisteme sofisticate pentru salvare și prevenire a dezastrului, primele submarine au fost pur și simplu victimele propriilor lor invenții.
Anul acesta, cercetările despre H.L. Hunley continuă, iar la 162 de ani de la scufundare, rămâne cert faptul că moartea echipajului a fost cauzată de trauma indusă de explozie, nu de o luptă lentă sau de efortul de a se elibera din vas. La 20 septembrie 2023, a fost făcut public noul raport științific, care confirmă această explicație și pune capăt unei enigme care a frământat specialiștii timp de aproape două secole.
