Ministrul Sănătății din România și omologul său din Spania discuta despre criza gărzilor medicilor, în contextul unui sistem medical supra solicitat
Situația rezervată a personalului medical din spitalele românești și spaniole face obiectul unor discuții tot mai intense în ultimii ani, în condițiile în care ambele țări se confruntă cu o criză profundă a resurselor umane și cu dificultăți în asigurarea unor condiții echitabile pentru toți medicii implicați în activitatea de gardă. În cadrul unei vizite oficiale în Spania, ministrul Sănătății din România, Alexandru Rogobete, a avut ocazia să abordeze aceste probleme împreună cu omologul său spaniol, Mónica García Gómez.
Gărzile în spitale, o povară comună pentru România și Spania
La finalul vizitei sale, Rogobete a oferit detalii despre discuțiile purtate cu colegul său spaniol, accentuând similitudinea situațiilor din cele două țări. “Am discutat despre problematicitatea gărzilor și modul în care se organizează în sistemele medicale din România și Spania,” a declarat ministrul. Aceste aspecte au fost abordate într-un context mai larg, fiind considerate simptome ale unor sisteme medicale aflate sub presiune, din cauza lipsei de personal sau a gestionării ineficiente a resurselor.
Reprezentantul țării noastre a spus că unul dintre subiectele centrale ale discuțiilor a fost mecanismul de planificare și realizare a gărzilor, un proces încărcat de provocări în ambele țări, rezultat al deficitului de cadre medicale și al epuizării resurselor. În cazul României, situația este complicată și de faptul că, de ani de zile, sistemul sanitar suferă de pe urma unor lipsuri acute de medici, ceea ce face ca personalul rămas să fie suprasolicitat și mai puțin motivat, generând un ciclu vicios.
Contextul sistemelor de sănătate din România și Spania
De-a lungul anilor, sistemul medical românesc s-a confruntat cu o criză acută de personal, în condițiile în care mii de medici și asistenți au ales să plece în străinătate, în căutarea unor condiții mai bune de muncă și a unor salarii decente. Această emigrare masivă a forței de muncă medicale a lăsat în urmă spitale cu resurse insuficiente și un număr tot mai mic de medici pe cap de pacient. În ultimii ani, autoritățile încearcă să combată această tendință prin diverse măsuri, inclusiv creșterea salariilor și facilitarea accesului pentru tinerii medici, dar rezultatele sunt încă modeste.
Spania, pe de altă parte, nu se confruntă cu un deficit atât de acut, însă și acolo gărzile reprezintă o povară pentru personalul medical. Sistemul spaniol, similar cu cel românesc, încearcă să găsească soluții pentru a reduce timpul petrecut de medici în turele de gardă, mai ales în contextul pandemiei, care a supraîncărcat spitalelor și a accentuat problemele de personal.
O nevoie acută de reforme structurale
În urma unei astfel de întâlniri, a devenit clar că ambele țări recurg la măsuri temporare și la ajustări, dar necesitatea unor reforme durabile rămâne stringentă. Ministrul Alexndru Rogobete a subliniat că România trebuie să își regândească întregul sistem de gestionare a personalului medical, pentru a putea oferi medicilor condiții mai bune și, implicit, îngrijiri de calitate pentru pacienți.
De asemenea, discuțiile dintre miniștri au reliefat faptul că mai mult decât creșterea salariilor, soluțiile trebuie să includă și aspecte legate de restructurarea programelor de lucru, suport pentru sănătatea mintală a personalului, precum și crearea unor mecanisme eficiente de planificare a gărzilor conform nevoilor reale ale fiecărui spital.
Perspective către un sistem sustenabil
Deși în prezent problema gărzilor și a lipsei de personal rămâne o provocare majoră pentru ambele țări, dialogul continuu între miniștri sugerează interese comune în găsirea unor soluții pe termen lung. În planul apropiat, autoritățile române și spaniole intenționează să colaboreze și mai strâns pentru a identifica modele de bune practici și pentru a adopta măsuri ce pot aduce beneficii concrete medicilor și pacienților.
Această cooperare este crucială, mai ales în contextul global al crizei sanitare, iar experiența Spaniei, o țară cu un sistem sanitar modern și bine structurat, poate servi drept exemplu pentru reforme viitoare în România. Încheierea acestor discuții rămâne deschisă pentru perspectivele unei abordări mai eficiente a problemei gărzilor, în speranța unui sistem medical mai sustenabil și a unor condiții mai decente pentru personalul medical.
