Plagiatul ministrului Justiției stârnește o furtună mediatică: atacuri și acuzații la adresa Emiliei Șercan
Ministrul Justiției, Radu Marinescu, se află în centrul unei controverse de amploare, după dezvăluirile recente despre plagiatul din teza sa de doctorat. În urma articolului publicat de jurnalista Emilia Șercan, care detaliază probele care sugerează că lucrarea sa este o plagă a altor autori, Marinescu a inițiat o campanie de denigrare a autoarei, acuzând-o de calomnie și insinuând legături cu „interlopii”.
Reacția lui Marinescu a fost rapidă. La scurt timp după publicarea investigației, acesta a postat pe Facebook întrebări retorice: „De ce acum? De ce eu?”. Jurnalista Emilia Șercan a răspuns adulmecând ipocrizia acestor întrebări, asociind situația sa cu presiunea politică care a dus la sinuciderea procurorului Cristian Panait, un simbol al luptelor din interiorul sistemului judiciar românesc.
Campanie de denigrare orchestrată?
În replică la acuzațiile lui Marinescu, Emilia Șercan a informat opinia publică despre atacurile online împotriva sa, în mare parte orchestrate de susținătorii PSD. „Această mobilizare generală, de o agresivitate ieșită din comun, nu a făcut decât să-mi confirme un singur lucru: Radu Marinescu este o piesă importantă pentru gruparea politico-mediatico-juridică determinată să fure în continuare fără să plătească”, a declarat jurnalista.
Marinescu a încercat să distragă atenția de la plagiat, afirmând că scandalul a fost provocat pentru a bloca selecția șefilor de parchete pe care a inițiat-o. Totodată, el a invocat faptul că teza sa a fost susținută în conformitate cu „rigorile momentului” din 2009, neacceptând astfel acuzațiile de plagiat.
Acuzații și contracuvinte
Emilia Șercan a demontat această apărare, explicând că reglementările privind plagiatul erau în vigoare și la acel moment, iar „justiția în sine înseamnă echitate și corectitudine”. „Un ministru al Justiției care a plagiat încalcă grav toate aceste valori”, a subliniat ea.
Ministrul a afirmat că teza sa a trecut prin filtrele de evaluare ale CNATDCU, dar Emilia Șercan a contrazis acest argument, explicând că validarea de către comisii nu elimină posibilitatea plagiatului. „Acordarea titlului de doctor nu echivalează cu un ‘verdict de neplagiat’”, a explicat ea, adăugând că plagiatul rămâne o problemă reală în sistemul academic românesc.
În încercarea de a se disculpa, Radu Marinescu a adus argumente legate de utilizarea software-urilor de detecție a plagiatului, susținând că analiza Emiliei Șercan nu a fost validă din cauza lipsei unui astfel de instrument. Jurnalista a replicat că, în cazul său, a fost nevoie de documentare riguroasă, inclusiv de vizite la biblioteci și comparații de texte, și că softurile nu au toate resursele necesare pentru a verifica tezele în mod corespunzător.
Controversata situație continuă să capteze atenția mass-media, iar cetățenii se întreabă dacă un ministru acuzat de plagiat poate rămâne la conducerea Justiției în România. Angajamentele lui Radu Marinescu pe tema integrității sistemului judiciar sunt acum umbrite de aceste acuzații, iar lipsa de claritate în privința titlurilor obținute în trecut ar putea avea repercusiuni serioase asupra carierei sale politice.
Astfel, bătălia dintre Radu Marinescu și Emilia Șercan a devenit nu doar un conflict personal, ci și un simbol al luptelor mai largi din societatea românească, privind transparența, integritatea academică și responsabilitatea politică.
