Focul Sfânt, miracolul care vine de Paște, nu a fost mereu prezent la Ierusalim. Istoria consemnează câteva evenimente în care lumina divină nu s-a aprins sau a apărut în împrejurări neobișnuite, alimentând dispute teologice și polemici istorice. Aceste episoade sunt analizate de cercetători pentru a înțelege mai bine evoluția ritualului și semnificația sa.
Când un patriarh latin a eșuat
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel din anul 1100, la scurt timp după ce cruciații au cucerit Ierusalimul. În acea perioadă, patriarhul latin Daimbert a condus ceremonia. Conform cronicilor vremii, lumina sfântă nu a apărut în mod miraculos în timpul ceremoniei conduse de acesta. Sursele istorice menționează că focul a apărut ulterior, în absența latinilor, la care au participat clericii greci și sirieni. Acest episod a alimentat controversele dintre clerul răsăritean și cel apusean.
În secolele următoare, evenimentul a fost folosit ca instrument de dispută între ortodocși și catolici. Papa Grigore al IX-lea a emis o bulă în 1238, prin care denunța ritualul ca fiind o fraudă și interzicea participarea clerului romano-catolic.
O coloană despicată și o lumină „mutată”
Un alt episod controversat datează din anul 1579, legat de așa-numita „coloană despicată”. Potrivit tradiției ortodoxe, patriarhul grec-ortodox Sofronie al IV-lea și credincioșii ortodocși nu au fost lăsați să intre în Biserica Sfântului Mormânt. Patriarhul s-a rugat în curtea exterioară, lângă o coloană de la intrare. Focul sfânt a apărut în mod miraculos, despicând coloana, de unde și-au aprins lumânările.
Relatarea este prezentă în sursele ecleziale. Coloana este indicată și astăzi pelerinilor, dar istoricii nu au un consens ferm asupra acestui eveniment. O relatare a evenimentului se află în Codex Monacensis Graecus 346, copiat în 1634, care reproduce un text redactat în 1608, la 29 de ani după evenimentul descris.
Anul 1634: Paștele, armenii și lumina contestată
Un studiu recent a scos la lumină un text arab despre „miracolul Luminii Sfinte” din 1634. Manuscrisul, conservat într-o recenzie sinaitică datată decembrie 1634, relatează un conflict între comunitatea greacă și cea armeană. Armenii sărbătoreau Paștele cu o săptămână mai târziu decât grecii și au încercat să restricționeze desfășurarea ritualului ortodox.
Conform manuscrisului, autoritățile otomane au sigilat Mormântul, iar pelerinii greci au fost împiedicați să se apropie. La ceasul al nouălea, interiorul Mormântului s-a umplut de lumină. Paznicii musulmani ar fi căzut cu fața la pământ de frică. Mulțimea ar fi proclamat că „religia creștinilor este adevărată”.
Sursele armene spun o poveste inversă, afirmând că grecii au făcut presiuni asupra armenilor și au mobilizat autoritățile otomane împotriva lor. Aceste relatări arată complexitatea istorică și importanța politică a ritualului.
Paștele ortodox din acest an va fi sărbătorit pe data de 19 aprilie.
