Puțini români petrec Paștele acasă cu copiii, aproape jumătate preferând să rămână în străinătate
Peste 45% dintre părinții români care muncesc în străinătate nu vor fi alături de copiii lor de Paște, în timp ce 38% intenționează să revină în țară pentru sărbătoare, majoritatea din motive financiare. Conform unui studiu realizat de Save the Children România, aceste cifre evidențiază impactul migrării asupra relației părinte-copil și dificultățile legate de menținerea legăturii afective în condițiile separării lungi.
Rezultatele cercetării subliniază că părinții plecați în străinătate au, în medie, șase ani de absență din viața propriilor copii. Mai mult de jumătate dintre aceștia lipsesc aproximativ o treime din copilărie, în special în prima perioadă a școlii primare și în preadolescență. Cu cât plecarea survine mai devreme, din primele luni ale vieții copilului, cu atât este mai mare probabilitatea de a se prelungi distanța afectivă, fapt susținut și de studii sociologice extinse realizate în 2025.
De asemenea, studiul arată că 13% dintre tați și 24% dintre mame lucrează în străinătate fiind singuri responsabili pentru întreținerea familiei. În același timp, 22% dintre părinți au plecat împreună, cu partenerul/partenera lor, deși majoritatea, 62%, lasă copiii pe seama bunicilor sau a altor rude apropiate.
Există, de asemenea, diferențe semnificative în modul în care părinții și copiii păstrează legătura. Doar 37% dintre mame și 22% dintre tați mențin contact zilnic cu copiii lor, în timp ce un procent important comunică rar, la fiecare două-trei zile sau chiar mai rar. Peste 17% dintre copii nu mai vorbesc atât de des cu părinții lor, ceea ce indică o disociere emoțională care poate avea consecințe pe termen lung.
Impactul migrației asupra relației părinte-copil
Studiul evidențiază o percepție de scădere a calității relației dintre părinți și copii după plecare. Peste 24% dintre părinți consideră că legătura s-a răcit semnificativ, iar timpul petrecut de copil cu părintele lipsă este un aspect acut resimțit. În plus, aproape jumătate dintre copii manifestă comportamente precum retragere, teamă sau indiferență, iar 21% recurg la agresivitate. Se remarcă totodată faptul că doar 9% dintre părinți au acces la sprijinul unui specialist pentru copilul lor după plecare.
Menținerea comunicării cu școala pare a fi o altă provocare pentru părinți. Astfel, 59% dintre părinți cu copii aflați la școală acoperă aceste contacte doar sporadic sau deloc, comunicarea fiind mai frecventă în cazul mamelor plecate, iar aceasta crește în mod semnificativ odată cu creșterea vârstei copilului.
Profilul respondentului reflectă o situație diversificată: 51% au studii liceale, 18% dețin,, studii universitare, iar restul au cel mult zece clase. Majoritatea vin din mediul rural – 63%, față de 37% din mediul urban. În același timp, aproape 10% dintre părinți spun că nu au fost angajați în România înainte de a pleca, indicând lipsa unor oportunități suficiente pe piața locală de muncă.
Necesitatea serviciilor de sprijin pentru părinți și copii
Lucrurile devin evidente în privința impactului emoțional al separării: părinți și copii sunt conștienți de distanța afectivă crescută. Gabriela Alexandrescu, președintele executiv al organizației Save the Children România, afirmă: „În perioadele de sărbătoare și vacanță, copiii resimt cu acuitate absența părinților. Menținerea legăturii și prezenta în viața copilului, chiar și de la distanță, este esențială.”
Pentru a sprijini această situație, organizația a implementat, din 2010, un program de servicii specializate dedicate acestor copii și familiilor lor. Acestea sunt disponibile în prezent în București și în 12 județe din țară și oferă sprijin atât pentru părinți, cât și pentru cei rămași în grijă. Chiar dacă suma dificultăților resimțite rămâne semnificativă, aceste inițiative devin o urmă de sprijin pentru familiile afectate de migrație.
