Suma colosală de 600 de milioane de euro, reprezentând plata pentru vaccinurile Pfizer, a fost stabilită de un tribunal european. Această sumă contrastează puternic cu ”economiile” derizorii realizate în trecut, cum ar fi cele 70 de milioane de euro ”economisite” prin perturbarea sistemului de educație. Această discrepanță ridică semne de întrebare cu privire la prioritățile politice și gestionarea fondurilor publice.
În contextul acestui scandal, responsabilitatea pare a fi împărțită între diverse partide politice. Fostul premier Cîțu, ca și succesorul său Ciucă, nu au fost supuși niciunei critici majore. Unii acuză PSD-ul prin persoana lui Rafila, în timp ce PSD-iștii aruncă vina pe useriști.
O ironie amară planează asupra modului în care fondurile publice sunt gestionate. Se pune întrebarea de ce nu s-a încercat o redistribuire a acestor sume în economie. Politicienii din noua generație par să evite implicarea directă în astfel de afaceri, preferând o abordare mai subtilă.
O lecție de transparență (sau lipsa ei) la nivel european
Pierderile financiare și deciziile controversate nu se limitează la România. Contractul încheiat de Ursula von der Leyen în numele Uniunii Europene a fost țintuit de lipsa de transparență. În România, acest tip de decizii creează oportunități pentru politicieni oportuniști. Istoria cu Pfizer evidențiază modul în care o megacorporație profită de o criză, cu mecanisme de control și apărare ineficiente în fața lobby-ului.
Încercarea PSD de a se menține la guvernare, eliminându-l pe Bolojan, a alimentat antipesedismul. Chiar și în scandalul Pfizer, PSD-ul este perceput ca fiind principalul vinovat. Nicușor Dan, după ce a făcut numiri controversate la parchete, a fost acuzat că a devenit pesedist.
PSD-ul pare temător de propria umbră, dar ar putea fi o reușită să-l îndepărteze pe Bolojan, care este acuzat de un sadism social similar cu cel al lui Traian Băsescu sau Emil Boc. Vocile din presă și din politică, susținute de servicii secrete și fonduri guvernamentale, accentuează vina PSD-ului.
O posibilă alianță: AUR și dreapta?
Reflexul obișnuit este să cataloghezi AUR drept ultraconservator și PSD drept conservator. Totuși, se observă că AUR și Georgescu au atras voturi din zona de business, de la afaceriști locali și angajați din zone bogate. La alegerile din 2024, electoratul PSD, în special cel mai în vârstă și din mediul rural, a salvat „europenismul.”
În PNL există voci de extremă dreaptă. AUR lucrează deja la „europenism”, nefiind adeptul idealurilor „verzi” promovate de unii. George Simion este eficient la nivel local, dar este stângaci la nivel înalt.
Se pune întrebarea dacă o parte din dreapta politică nu se apropie mai mult de AUR decât își imaginează. O posibilă strategie ar putea include un guvern minoritar susținut de AUR, sau chiar o invitație la guvernare.
AUR consideră PSD-ul ca fiind reprezentantul statului. AUR dorește un stat care să investească în antreprenorii mijlocii, fără a ține cont de baza socială. PSD-ul, ca orice partid, colectează bani publici pentru o anumită categorie de afaceriști, dar încearcă să-și cumpere indulgența electoratului cu măsuri sociale.
Naționalismul afacerist pare să se coaguleze în jurul unei figuri liberale – fie că este Bolojan, fie altcineva. PSD-ul se confruntă cu o criză, având un lider slab și lideri locali ultraconservatori. În același timp, Bolojan și Simion, criticând aparatul de stat, sugerează că există afaceriști capabili să gestioneze fondurile publice.
În contextul acestor tensiuni politice, o reconfigurare majoră este iminentă.
