Conform Variety.com: O nouă perspectivă asupra legendarului Robin Hood
Filmul „The Death of Robin Hood” reinterpretează figura emblematică a eroului popular într-un portret elegiac, concentrându-se pe demistificarea legendelor și pe o mai profundă reevaluare morală, mai degrabă decât pe acțiuni eroice. Regizat de Michael Sarnoski, cunoscut pentru abordarea intimă și melancolică din pelicula „Pig”, acest nou proiect se distanțează de dimensiunea spectaculoasă a poveștii, explorând complexitatea psihologică a personajului principal.
Rolul lui Robin Hood este interpretat de Hugh Jackman, un erou obosit de propria reputație, care caută să-și salveze sufletul de minciuna unei vieți de erou. Filmul sugerează că motivațiile sale nu au fost pur altruiste, iar misiunea sa actuală este una interioară, de reconciliere cu sine.
Mituri sfărâmate și realități dureroase
„The Death of Robin Hood” este un film contemplativ și sensibil, lipsit de bravura tradițională asociată cu legendele lui Robin Hood. Sarnoski deromantizează povestea cu atenție la detalii istorice și ambientale, examinând modul în care poveștile sunt transmise și transformate de-a lungul timpului. Cu toate acestea, natura sumbră și lipsită de spectacol a narațiunii, care se lasă dezvăluită treptat, poate deveni un factor obositor pentru spectatori.
Produsă într-un peisaj vizual bogat, cu nuanțe pământii și materiale brute, pelicula beneficiază de interpretări convingătoare din partea lui Jackman și a distribuției, printre care Jodie Comer, în rolul unei starețe care îl îngrijește pe Robin. Filmul, o producție de o integritate rar întâlnită, oferă o alternativă matură la blockbuster-ele estivale obișnuite.
O altă fațetă a legendei
Acest film este a doua ecranizare inspirată de o variantă mai puțin cunoscută a baladei „A Gest of Robyn Hode”, care zugrăvește sfârșitul eroului în grija unei starețe ucigașe. Spre deosebire de „Robin and Marian” (1976), care a transformat această variantă într-o poveste de dragoste la apus, versiunea lui Sarnoski se concentrează pe figura feminină ca o forță binevoitoare, eliminând aproape complet elementul romantic. Permite însă o notă de sentimentalism printr-o sub-intrigă ce explorează legătura blândă dintre haiducul în vârstă și o tânără fată.
Tonul grav al filmului este stabilit de scena de debut, unde Robin este prezentat ca un nomad singuratic, supraviețuind din ce îi oferă pământul. Într-o întâlnire scurtă cu o tânără drifter, filmul arată o latură extrem de violentă. În anul 1247, veștile despre bunătatea sa s-au estompat, iar killer-ul își dorește doar „un sfârșit drept”. Cu toate acestea, înainte ca acest lucru să se întâmple, el este atras într-o ultimă luptă.
Conflictul care urmează este surprinzător prin violența sa, cu scene brutale de luptă în noroi și răni craniene. Sarnoski pare să urmărească o atmosferă de coșmar, similară cu scenele de bătălie din „The Northman”. Totuși, după primele treizeci de minute, o schimbare notabilă de ritm și ton se instalează atunci când Robin, grav rănit în luptă, se trezește într-o mănăstire liniștită.
Sursa: Variety.com
