Precizia loviturilor cu rachete ale Iranului a crescut de nouă ori în doar câteva săptămâni, o îmbunătățire care nu poate fi explicată doar prin utilizarea sateliților. Potrivit unei analize, cheia succesului ar fi transferul de doctrină militară din partea Rusiei, în special prin intermediul forțelor sale speciale.
Creșterea eficienței loviturilor iraniene, care vizează atât ținte americane, cât și israeliene, a fost remarcabilă. Specialiștii în domeniul informațiilor sugerează că această îmbunătățire rapidă nu este doar rezultatul unor arme mai performante, ci mai degrabă a unei schimbări în modul în care sunt utilizate acestea. Analiza corelează informații, date de pe câmpul de luptă și doctrina forțelor pentru operațiuni speciale ruse.
Cooperarea militară dintre Rusia și Iran s-a intensificat constant începând cu anul 2022, odată cu invazia rusă în Ucraina. Moscova ar fi furnizat Teheranului informații despre pozițiile navelor și bazelor americane. De asemenea, au existat livrări de drone modernizate de tip Shahed. Iranul, la rândul său, a oferit Rusiei tehnologie de drone testată în luptă în Ucraina.
Cooperarea rusă: dincolo de simpla partajare de informații
Potrivit analizei, sateliții ruși au monitorizat zeci de locații din Orientul Mijlociu, inclusiv baze militare americane. În același timp, Rusia ar fi furnizat Iranului date despre mișcările trupelor, navelor și aeronavelor americane și o listă de obiective energetice israeliene considerate critice.
Cu toate acestea, imaginile satelitare reprezintă doar materie primă. Analiza sugerează că rata de succes a rachetelor balistice iraniene a crescut semnificativ. Deși munițiile de tip cluster pot mări aria de impact, acestea nu explică selecția țintelor sau capacitatea de a depăși apărarea antiaeriană.
Forțele speciale ruse: veriga lipsă
Doctrina militară rusă se bazează pe două sisteme interconectate: complexul de recunoaștere-lovire, pentru armele de mare precizie, și complexul de recunoaștere-foc, care integrează informațiile tactice cu artileria și sprijinul aerian. Forțele pentru operațiuni speciale ale Rusiei joacă un rol crucial în acest proces. Ele confirmă țintele, actualizează coordonatele și evaluează rezultatele.
Potrivit analizei, Rusia a testat această abordare în Siria începând cu 2015. Ulterior, doctrina a fost aplicată pe scară largă în Ucraina. Lovirea infrastructurii electrice poate genera efecte în lanț la nivel de stat, în timp ce atacurile asupra sistemelor de apărare aeriană reduc capacitatea de protecție.
Un model de război exportat
Analiza concluzionează că asistăm la o integrare reciprocă a capacităților de luptă ale regimurilor autoritare. Modelul de război pe care Rusia îl împărtășește cu Iranul a fost construit pe parcursul a patru ani de conflict în Ucraina.
Analiza menționează informații despre o propunere din partea Moscovei de a opri transferul de informații către Iran în schimbul limitării sprijinului de intelligence oferit Ucrainei de către Statele Unite.
Sursa: Adevărul
