Scene de groază la Kahrizak: Mii de familii își caută răposatul în mijlocul violenței
Peste 250 de corpuri neînsuflețite au fost transportate la centrul medical Kahrizak, provocând o val de durere și confuzie în rândul familiilor îngrijorate din Iran. Acesta este doar un aspect al crizei profunde care a cuprins țara, înconjurată de proteste masive ce au izbucnit din cauza deteriorării condițiilor economice și a represiunii brutale a regimului iranian.
Reacția autorităților: Vinovații sunt protestatarii
Autoritățile iraniene au recunoscut prezența trupurilor la Kahrizak, însă se grăbesc să declare că majoritatea acestora sunt „oameni obișnuiți”, victime ale unor „nesupusi”. Media de stat, inclusiv agenția Tasnim, a raportat că regimul blamează protestatarii pentru violențele recente. „De cele mai multe ori, avem de-a face cu persoane ordinare, iar familiile acestora sunt la fel de obișnuite”, a afirmat un reporter de la agenția de știri de stat. Însă, familiile îndurerate contrazic această narațiune, afirmând că mulți dintre cei decedați nu aveau deloc legătură cu protestele.
Ce spun martorii: Oameni frustrați și disperați
Imaginile din interiorul centrului forensului arată o scenă de coșmar. Videoclipuri trimise prin rețelele sociale demonstrează cum oamenii caută frenetic printre sacii negri pentru a-și identifica rudele. Un bărbat devastat plânge, declarând că „a pierdut o persoană dragă, care a fost lovită de o piatră aruncată de cineva de sus”, subliniind că victima era pro-guvernamentală. Relatările din teren, susțin și ele o poveste similară despre violențele exercitate de securitate asupra cetățenilor nevinovați.
„Mulți oameni nu au participat activ la proteste, dar au fost prinși în mijlocul ciocnirilor”, a declarat un martor, adăugând că s-au observat focuri de armă în timpul adunărilor. Martorii aduc în atenție și utilizarea violenței disproporționate de către forțele de securitate, care au deschis focul asupra mulțimilor cu scopul de a dispersa protestele.
Între reprimarea violentă și drepturile omului
Declarațiile oficialilor iranieni, inclusiv cele ale ministrului de interne, susțin că forțele de securitate au acționat cu „maximum de reținere”. Însă organizațiile pentru drepturile omului contestă aceste afirmații, subliniind că o mare parte din victime sunt, de fapt, oameni nevinovați. Michael Page, director adjunct al Human Rights Watch, a afirmat clar: „Autoritățile iraniene sunt responsabile pentru moartea și rănirea acestor oameni nevinovați”.
Pe fondul unei crize de comunicare, în urma unei restricții severe asupra internetului, informațiile despre numărul real de victime sunt greu de verificate. Potrivit Human Rights Activists News Agency, situația este alarmantă, cu peste 500 de protestatari, inclusiv nouă minori, raportat că au fost uciși în ultimele săptămâni.
Fiecare victimă o poveste: Ce urmează?
Mărturiile despre momentele de groază trăite de cei care au căutat răspunsuri în mijlocul tragediei reflectă criza profundă pe care o traversează Iranul. De la scenele de disperare de la Kahrizak la retorica de apărare a regimului, imaginea unui popor înfruntat de un sistem represiv, dar hotărât să se facă auzit, devine tot mai clară.
Cu toate acestea, așteptările sunt insuficiente, iar întrebările cu privire la viitorul crizei din Iran rămân fără răspuns. într-o lume în care fiecare informație este supusă filtrării și cenzurii, ce urmează pentru cetățenii care îndrăznesc să vocalizeze nemulțumirea? Orașele sunt acum martore la o luptă între dreptate și opresiune, iar viitorul Iranei continuă să fie incert în mijlocul acestui val de agresiune și neputință.
